aceste intrebari le pun numai din curiozitate pentru ca sunt doar o adolescenta, deci deocamdata nu are rost sa ma gandesc la ziua nuntii mele.am vazut ca cei mai multi ati incercat sa ma consolati, spunandu-mi ca nu mai conteaza trecutul atata timp cat m-am schimbat, etc, dar eu nu vreau sa incerc sa acund ca nu mai sunt fecioara.adica, daca va trebui neaparat sa recunosc asta(direct sau indirect) o voi face(cel putin asa gandesc eu in prezent:D).totusi, prefer sa nu se stie(cu exceptia viitorului sot), dar asta nu e obligatoriu.am citit de curand ca sotilor nu trebuie sa li se puna cununia pe cap daca nu mai sunt feciorelnici(asta a spus Parintele Cleopa), lucru care m-a uimit foarte mult.in timp m-am obisnuit cu ideea si acum nu mi-ar mai fi rusine sa recunosc(in sensu ca nu mi s-ar mai parea o nenorocire).deci, pana la urma, cum stau lucrurile?
|