Extraordinar! Practic, aceasta este stradania crestinului autentic, sa nu ramana niciodata la acelasi nivel, ci tot timpul sa-si doreasca sa se apropie de Dumnezeu si sa puna cu adevarat mana pe El, sa nu mai fie Domnul pentru el o idee vaga, abstracta, un subiect frumos de discutie, ci o realitate, o Persoana Vie, asa cum este in adevar.
Relatia duhovnic-fiu duhovnicesc trebuie sa aiba un scop foarte bine definit si anume acela de a-l pune pe fiul duhovnicesc pe drumul spre casa, pe drumul care duce inapoi la Dumnezeu. Duhovnicul il insoteste pe credinciosul care se pocaieste neincetat pe drumul care are ca in final momentul imbratisarii dintre Dumnezeu si fiul ratacit, dansul si cantecul de bucurie precum si cina cea mare data in cinstea fiului ratacitor.
Toti ratacim, tot ne abatem si ne facem netrebnici. Important este sa ne dorim din toata inima sa ne apropiem de realitatea prezentei dumnezeiesti. Daca nu ne doare faptul ca suntem in starea in care suntem....e greu de realizat o schimbare si e greu de inchipuit saltul nostru de la o viata care se apropie de moarte la o viata care se apropie de inviere.
|