Citat:
Īn prealabil postat de cristiboss56
Este important , deci , sa vorbim numai despre lucrurile pe care le-am cunoscut prin propria experienta . Nu ne cere nimeni sa vedem lumina taborica , pentru ca si cei carora ne adresam nu au vazut-o . De multe ori chiar oamenii cu o vietuire foarte inalta nu s-au putut face intelesi de pacatosi , tocmai din cauza ca aceia uitasera psihologia pacatosilor . Destul ne este noua sa ne adresam celor deopotriva cu noi . Lumea este etajata si Dumnezeu a lasat diferite caractere si sensibilitati , care au un mod special , propriu de a intelege lucrurile . Si pentru acestia Dumnezeu vrea sa aiba un purtator de cuvant . Daca crezi ca ai un astfel de cerc de ascultatori , vorbeste-le , daca nu , nu-l cauta ! Putini au fost cei care s-au putut face intelesi de toti , chiar si dintre sfinti . Unii se adreseaza desfranatilor , altii se adreseaza calugarilor , unii necarturarilor , altii intelectoalilor , artistilor . Acestia din urma sunt cei mai dificili . Unii credinciosi , auzind sau citind ceva adresat acestora se tulbura , se smintesc . Dumnezeu insa stie ce este in inima fiecaruia . De aceea nu intotdeauna le este de folos " celor slabi " sa cunoasca invataturi adresate altei tagme decat cea din care face parte . Sf. Ignatie nu recomanda nici macar monahii din viata de obste sa citeasca sfaturile pentru pustnici , ce sa mai vorbim despre diferenta dintre sfaturile date unui casatorit si unui calugar . Asadar , nimeni nu va gresi DACA VA SPUNE DOAR CEEA CE EL INSUSI A TRAIT . . . Nu in cuvant , ci in fapta sta puterea lui Dumnezeu ! ( * Va urma )
|
Frumoase ganduri, cu impact asupra mea, imi amintesc deopotriva de erorile mele in comunicare si de reusitele unor oameni pe care ii pretuiesc. Ma intreb insa daca autorul scrie aceste vorbe din cercare... Ar insemna sa fi cuprins toate acestea spuse in propria lui existenta. Lauda lui, daca e asa, bine si daca a dat doar un semn al unei adinci reflectii personale. Poate a vorbit Duhul prin el, zic si eu...
Francezii au un poet, printre marii lor poeti, care tintea in mod special ca poeziile lui sa fie hrana pentru cei sarmani, cei mai de jos, cei mai jalnici oameni. Avea oroare de "lumea buna" si empatiza permanent cu norodul. El insusi a trait ca un cersetor, fugarit, talharit, pedepsit, chinuit. S-a spus ca pur si simplu avea un public mai larg printre cei multi care alcatuiau poporul si ca a fost un vanitos amator de aplauze multe, plin de slava desarta. Si ca ar fi tradat poezia, pe cea mult mai elevata de care ar fi fost capabil.
Dar el scria pentru toata lumea. Pentru sine, pentru oricine vibra la omenescul tragic pe care il experimentase. Si, lucru distinct, nu el isi publica poemele ci i le publicau cei care il iubeau. Desigur, l-au folosit repede in lupta sociala facind din el un drapel revolutionar.
Stiu si eu, cand exprimam ceva cui ii va folosi si cui nu, pe cine va deranja si pe cine va ajuta... Mai bine, spun acum pentru mine, sa facem tot ce facem cu gandul ca Domnul e aici, acum, si Lui poate nu Ii place, poate Ii place.
Multumim Cristi pentru selectii, sper ca ne mai daruiesti pasaje noi. Iertare daca am gresit, cui am gresit, cer iertare tuturor pentru balbele mele.
Domnul cu noi!