Citat:
În prealabil postat de antoniap
Iata un concept ecumenist care incearca sa se impuna in biserici. ,,Dumnezeu ne iubeste oricum, indiferent cat de mult gresim. El nu ne pedepseste pentru pacate. El ne iubeste neconditionat."
Am crezut ca m-a lovit cineva cu o maciuca peste cap cand l-am auzit pe un preot, astazi, rostindu-l. Adica putem pacatui oricat, caci Dumnezeu nu Se supara?
Din cate stiu, cui datoram frica datoram si supunere.
Care e pasul urmator?
|
Cred că părintele a vrut să spună că Dumnezeu ne iubește, într-adevăr, și dacă greșim, oricât de mult am greși. Și nu ne pedepsește întotdeauna, ci așteaptă cu multă răbdare întoarcerea noastră. Cred că s-a referit la pedeapsa din această viață.
Mai multă dragoste decât să-Și dea Dumnezeu viața pentru toți păcătoșii și să se roage pentru a nu le fi iertat păcatul de a-L fi răstignit poate închipui cineva? Nu e evident că ne iubește în pofida păcatelor noastre?