[konijiro]

Dacă Dumnezeu ar fi putut fi cunoscut empiric ar mai fi putut fi Dumnezeu?

Si de ce nu ar mai fi Dumnezeu? De ce ideea de divinitate trebuie invaluita in nenumarate valuri de fum si o perpetua nevoie de intermediari, fie ca sunt preoti, imami sau shamani?

Nu iti da de gandit faptul ca in religie, nimic nu e definit in mod clar? Nu iti da de gandit ca in crestinism, esti indemnat sa lasi ratiunea la o parte inainte de a "intelege" ceva? De ce suntem indemnati sa simtim, in loc sa gandim? De ce emotie, in loc de ratiune? Oare pentru ca emotiile sunt mult mai usor de manipulat?

S-a inteles devreme, inca de la Sfintii Parinti, ca dogma crestina nu are absolut nici o sansa in fata unei analize rationale. Asa ca, de atunci, ratiunea a fost stigmatizata, si exprimarea neclara, din care fiecare intelege ce vrea, a fost ridicata la rang de virtute. Bineinteles, coroborata cu lipsa de responsabilitate de a dovedi vreodata ca ceea ce zici e si adevarat.

Asa ca daca ma intrebi de ce Dumnezeu nu e unul care poate fi cunoscut empiric, iti raspund: pentru ca este un Dumnezeu inventat de oameni, care se folosesc de el pentru a le spune altora ce sa faca si cum sa traiasca. Si le e frica de oamenii care isi pun (si le pun) intrebari, pentru ca stiu ca, de fapt, nu au raspunsuri.

Ai putea crede într-un Dumnezeu imanent? Ar mai fi el atotputernic, atotprezent?

Evident ca mi-ar fi mai usor sa cred intr-un astfel de zeu, pentru ca nu ar fi atat de contradictoriu ca cel pe care il venerati acum. V-ar fi mai usor si voua, pentru ca daca Dumnezeu era asa, nu va mai rupeati in cele 30.000 de secte crestine prezente azi pe mapamond, pentru ca v-ati fi inteles intre voi, ca stiati clar cu ce termeni lucrati.

Problema ar fi fost la intermediari, insa, pentru ca cel mai probabil, nu ar mai fi fost nevoie de ei.

Ar mai fi el Iubire?

Unde e Iubire, omule? Eu vad doar reprezentanti ai lui care arunca cu noroi in toti ce nu sunt ca ei, fi ca sunt homosexuali, fie ca sunt atei, fie ca sunt doar oameni care considera ca, de exemplu, Catedrala Neamului e o prostie.

Vad un cler care a colaborat fara ezitare cu Securitatea, facand rau atator oameni, si care respinge orice fel de responsabilitate in legatura cu asta.

Vad un Patriarh, reprezentantul iubirii divine pe Pamant, care declara in public ca daca nu esti ortodox, nu esti roman, si ca parintii tai sunt niste iresponsabili daca nu te boteaza.

Astea sunt exemple de iubire? Daca da, inseamna ca ati redefinit iubirea, si ati transformat-o in ceva ce nu ma intereseaza sa experimentez vreodata.

Il astept pe el sa iasa la rampa, sa explice, ca astia care pretind ca vorbesc in numele lui sunt orice, numai iubitori nu.

Deci, de unde pana unde treaba cu Iubirea? Si nu, nu ma intereseaza afirmatii in limbaj alambicat, vreau argumente.

Dovedeşte empiric iubirea? Sau o reduci la o reacţie chimică?

Faptul ca iubirea e o reactie chimica nu o face cu nimic mai putin pretioasa. In plus, iubirea poate fi observata empiric, chiar daca nu e in totalitate inteleasa, deocamdata.

In plus, iubirea nu are legatura cu absolut nimic din ce am zis mai sus. Vorbim aici de oameni care sustin ca se afla in legatura directa cu divinul, si fac niste afirmatii prin care le spun altora cum sa isi traiasca viata.

Avem o tara plina de oameni care cred ca din simplul motiv ca ei cred intr-un prieten imaginar in care eu si altii nu credem, asta le da dreptul sa impuna politici publice cand vine vorba de educatie, sexualitate, etc.

In cazul in care aveti pretentia ca aveti o legatura cu divinitatea, ca o intelegeti si ca actionati in numele ei, si asta afecteaza viata altora (inclusiv a celor pe care divinitatea voastra nu ii intereseaza), nu ti se pare o chestie de bun simt sa vii si cu niste dovezi care sa arate ca acea divinitate exista, si tu chiar te afli in legatura cu ea?