[vsovivi]

Continuare,

Baza de pornire reală:

Pământul e plat denivelat şi e aicea jos, stă pe apele din care s-a născut aşa cum s-a născut, ape care sunt înconjurate în jos de necreat şi de aia nu merg nicăieri, nu se scurg în jos de tot că nu au unde, în jurul lor în jos nu e unde să mai meargă; e ca un vas căruia nu-i vezi marginea căci n-ai cum, căci cu necreatul ce nu există nu ai cum să ai graniţă ca să o poţi simţi, vedea, pipăi, căci dacă ai putea, atunci ar fi creat şi ar fi, ar exista.

Deasupra apelor de jos e pământ, şi deasupra pământului e Cerul, spaţiul, golul, tăria care a dilatat sfera de apă din centrul ei în ceea ce era necreat la început, care se umple cu gaze şi vapori de aer şi tot ce vrei, în sus mereu din pricina vânturilor şi a căldurii soarelui.

Mai sus, când ai ajuns în locul unde legile cerului se schimbă, apele nu mai curg şi nu se mai adună, ajungi în zona de legi cereşti mai puternice, şi pe acolo se mişcă luna, soarele şi sateliţii plasaţi de om deasupra prin cer, iar bolta cererască este plină de apă, de jur împrejur şi stelele sunt aşezate pe boltă înaintea apelor de sus care sunt dejur împrejur şi nu curg şi dincolo de ele e necreatul care nu ai cum să-l vezi, să-l întâlneşti căci nu există. Stelele toate merg într-o mişcare cerească vizibilă de pe pământ. Soarele, luna şi stelele sunt spre semne, vremi şi anotimpuri şi reflectă pe faţa lor ceea ce se întâmplă pe pământ, în relaţie cu omul şi cu păcatul şi cu dreptatea, după cum le-a rânduit Dumnezeu manifestarea aceasta.

În cer nu există pământuri, planete, ci există doar apă, foc, ghiaţă (cometele), şi particulele de apă şi gaze care se ridică până la stele. Soarele e cel mai mare foc şi apă compact din cer, iar stelele sunt mult mai mici, cât un oraş, cât un deal de foc şi apă.

Potopul a fost cu apă pe vremea lui Noe, cu foc în Sodoma şi Gomora, cu ghiaţă, grindină, şi cu fulgere şi trăznete, şi cu întunecarea soarelui şi a lunii şi a stelelor aşa cum este consemnat în Cartea Cărţilor dăruite de Dumnezeu împreună cu proorocii, fiind foarte riguroşi şi exacţi cu tot Adevărul.

Ca volum, apele de jos au fost egale cu apele de sus, dar apele de jos au dat naştere pământului, pe care să umble Dumnezeu şi omul Lui. Deci creaţia finită e mică. Şi nu se poate privi din afara creaţiei căci omul nu poate intra în zona de necreat căci nu există ceea ce e necreat şi nu există. Însă Dumnezeu care e necreat şi există poate să extindă dacă vrea în ceea ce nu e creat şi nu există creînd iar sau înmulţind ceea ce vrea El, după Inima şi Dreptatea Lui.

Nu suntem închişi în prea puţin aşa cum ar părea ci lăcomia ne îndeamnă ca să vrem mai mult decât ne arată realitatea căci ne-au păcălit savanţii postulând drepte infinite şi creaţii infinite şi proporţii infinite amăgindu-ne, iar noi vrem acum mai mult şi mai mare că ni se pare că ne sufocăm pentru că e creaţia prea mică faţă de păcălelile lor deşi o colibă ne-ar fi suficientă ca să existăm. Defapt imaginea din minte, închipuirea se lăfăia în infinitul închipuit şi acum nu mai poate concepe ''cuşca''... deşi nu e cuşcă, fiindcă defapt e imens locul unde ne aflăm faţă de noi înşine.

Deci teoria globalistă, cu soarele în centru sau cu pământul în centru sau cu planete ce se învârt sau cu universul imens cu sori imenşi, cu galaxii... este o mare minciună şi vrăjitorie.

Teoria cu datările cu C14 şi cu milioanele de ani, teoriile geografice explicaţioniste ale anotimpurilor, glaciaţiunilor, straturilor pământului, formarea pămânmtului, erelor geologice, toate sunt nişte minciuni şi modelări explicaţioniste. Nicmic real, nimic Adevărat, ci basme, poveşti, păreri umane care încearcă să dea un răspuns inteligibil la câte ceva.

Teoriile lui Euclid, Copernic, Einstein, Galileo Galilei, Giordano Bruno, Inqqqiziţia, Newton cu atracţia universală, cu atracţia corpurilor, toate sunt nişte prostii şi minciuni gogonate. E gunoi şi diversiune.

Aparatele matematicii sunt speculaţioniste şi pure jonglerii şi ficţiuni, căci este un joc de numere, la care dacă i-ai ataşat şi partea reală, fizică, deja nu mai e nimic valabil ci e doar o echivalenţă de moment, o învoială de o secundă, o acceptare de fracţiune de secundă, pentru a urmări specaluaţia promovată de câte un pedagog de modă veche ca să îl formateze pe un fraier copil că cică ar fi adevărată speculaţia pe care o face în general şi ca lege naturală unitară. Defapt nu e valabil ci ţie îţi convine raţionamentul, îl accepţi, te învoieşti, ţi se pare plauzibil şi crezi că ar fi cam aşa... neluând în seamă că tocmai cazi în vrăjeala vrăjitorului sfârşind prin a-i da dreptate... în ce spune pe moment şi apoi extrapolând înghiţi tot rahatul turcesc... adică accepţi să fii fraierit pentru că vrei şi tu o slujbă în domeniul tehnic, explicaţionist. Asta e tot...

Şi multe alte teorii ştiinţifice sunt false... dar cine le poate nărui şi combate pe toate dintr-o dată. Le lăsăm să cadă singure... Sunt ca nişte cărţi de joc... la primul vânt Duhovnicesc se vor nărui şi vor cădea în mare topite şi spulberate ca pleava, ca pulberea pământului...

Gunoiul va fi inutil, şi toate cărţile lor se vor arunca... nu vor mai fi bune de nimic şi nici n-au fost decât la sminteală. Va birui Lumina şi Adevărul asupra întunericului şi minciunii... Va birui Cuvântul lui Dumnezeu.

Cine se va naşte din Adevăr va fi liber... Dar e greu pe Cale. Căci Calea e strâmtă. Dar numai ea duce la Viaţă... la Viaţa veşnică şi nu la poveşti vânătoreşti...