Citat:
În prealabil postat de georgeval
Asa este Dorin. Insa ce facem cand violenta in familie merge pana la punerea in pericol a vietii?
Biserica Ortodoxa Rusa printr-o rezolutie din 1918 recunoaste si alte motive valide pentru divort precum: atentate la viata si la sanatatea sotului sau copiilor, incestul, bolile mentale etc
|
Am sa va spun o poveste scurta: prima nevasta m-a inselat si a divortat. A doua am cunoscut-o prin Mica Publicitate si am aflat ca avea cancer la colul uterin; am chemat-o si cu ajutorul lui Dumnezeu s-a vindecat, tinand regimul parintelui Ghelasie de la Frasinei. Si-a facut analizele si a vazut negru pe alb ca nu mai are cancer; am aranjat cu cineva care a angajat-o si, cand s-a vazut sanatoasa si cu bani a zis ca de-acum nu trebuie sa mai asculte de mine. Am riscat totusi si am luat-o de sotie, stiind ca boala poate recidiva. In timp, a inceput sa tipe la mine si, in pre-zilele casatoriei civile mi-a facut o criza de nervi tipand si zicand ca Dumnezeu e nedrept si alte de-astea... A sarit la mine si am impins-o. I-am zis sa taca, nu a vrut si in stressul acela am pocnit-o. Nu am dat tare pt ca am mana grea dar nu a inteles nimic. I-am cerut iertare, mi-am plans pacatul (nu lovesc femei, nu sunt violent, nu sunt betiv si nici deranjat mental)..dar degeaba. De cate ori isi aducea aminte, facea scandal. Am vrut sa intemeiez cu ea o familie crestina dar m-a mintit in toate scrisorile si promisiunile. Am si acum semn cand m-a zgariat cu unghiile rau de tot, sarind la mine. De atunci parca a intrat necuratul in ea, nu mai posteste, nu ma mai respecta, face doar ce o taie capul, cumpara haine, pantofi, obiecte de uz casnic si genti in exces, ma fura de bani, doseste tot ce cumpara, nu-si vede a avea vreo vina si continua sa ma urasca pe mine , pe taica-su, pe oricine nu zice ca ea. In casa e murdar, gateste ce vrea ea, creste copilul dupa cum "simte" ea.. Din unealta lui Dumnezeu si salvator am ajuns in ochii ei unealta Celuilalt, si teroristul nr 1. Eram si sunt crestin-ortodox practicant, sunt consilier bisericesc de peste 20 ani, i-am bagat pe Dumnezeu in familie si tot nu e bine. I-am daruit si un baietel, are 2 ani, si nu ma asculta in nimic, e mereu in crize de nervi si se mâniaza din orice. Tipa si la copil. Nu ne intra nimeni in casa de raul acesta: eu pt ca nu suport ca o femeie sa tipe la mine si sa imi comande, ea, pentru ca blestema pe toti si pe toate si la ea toti sunt rai si impotriva ei... Judecati cum pot trai eu cu o asemenea specie de femeie...
I-am vorbit si frumos si... in toate felurile. Nimic bun. Simt ca trebuie sa dau divort si totusi nu am curajul s-o fac...De la prima, am pierdut apartamentul, acum am o pirlita de garsoniera. O s-o pierd si pe asta desi e pe numele meu. Legea da femeilor munca barbatilor. Nu stiu cat mai rezist psihic... Sunt momente cand imi vine s-o joc in picioare dar scrisnesc din dinti si caut sa fug din casa afara. Din "iubitule" am ajuns "caine", "putoare" si "javra". Nu se supune nici duhovnicului (nici n-are), nici tatalui ei, nici barbatului sau, nici literei Evangheliei. Nu a vrut sa citeasca Biblia complet, nici macar Noul Testament, oricum nu e de acord cu nimic din ce scrie acolo. La fel e si soru-sa care m-a dat afara din casa tatalui ei si a aruncat la gunoi o cruce luminoasa (bec) pe care i-am facut-o socrului, pirogravata frumos.
Ar mai fi multe amanunte dar ma opresc aici.