Citat:
În prealabil postat de Bogdan N
Multumesc, asa este. Dar totusi omul este supus pacatului. Singurul fara de pacat stim cine este. Hristos! Si atunci daca ne gandim la cuvantul preot intr-adevar ma gandesc ca este un om care il cunoaste pe Dumnezeu si ii slujeste lui dar nu ma gandesc ca si este fara de pacate. Fiecare dintre noi avem anumite pacate pe care le ducem in spate si ar trebui sa le infranam. Numai ca aici este problema daca vedem cativa preoti facand anumite faradelegi generalizam si daca ne invita cineva la o alta parohie sau manastire spunem: " nu, mumltumesc toti sunt la fel" desi nu cunoastem persoana respectiva. Si asa se indeparteaza omul de la credinta sa. Cum ne mantuim noi? Prin credinta noastra si sa ne vedem de drum caci nu pe noi ne va judeca Dumnezeu pt faradelegile lor? Sau prin analizarea fiecarui gest al preotilor?
Si oricum in legatura cu catalogarea intr-adevar chiar nu ma intereseaza era doar o intrebare nu cum ca si as fi facut cum mi-se raspundea la intrebare caci tot preot as vrea sa devin cu ajutorul Domnului, indiferent cum ma vad ceilalti din afara.
|
Sunt parinti care isi indruma copiii sa se faca preoti . Motivele, fara comentarii. Am ramas blocata la prima discutie de acest gen, apoi m-am obisnuit. Mila Domnului in toate!
Sunt si fii de preoti adevarati care se indreapta spre alte domenii. Sa-ti povestesc pe scurt o situatie de tot hazul, dar plina de inteles: aveam un elev, fiu de preot. Toata lumea era convinsa ca baiatul va face Teologie.
Se termina examenul de bacalaureat, rezultate frumoase. Apoi liniste. Dupa vreo doua saptamani ma suna preoteasa si-mi spune ca fiul ei este deja in drum spre mine, sa nu ma sperii daca il vad la usa si nici sa stau in picioare cand imi va vorbi. N-am pus intrebari suplimentare, pentru ca ii cunosteam prea bine (am facut ore de franceza si de romana cu acest baiat de cand era el in clasa a II-a). Ajunge la mine cu: cogniac, tigari, cola si vin. Le pune pe masa, se duce singur in bucatarie dupa pahare (eu am ascultat sfatul preotesei si m-am asezat cuminte pe scaun). Toarna in pahare, desface pachetul de tigari, isi ia o tigara si incepe Goe a fuma, una dupa alta povestind in tot acest timp vrute si nevrute. Eram derutata rau. Intr-un tarziu, il intreb cu ce ocazie pe la mine. "Sa invatam!" ... "Sa invatam ce?" ... "Pai, romana si franceza. Acusi e examenul!" ... "La Teologie nu ai nevoie de franceza si nici de romana, ce tot indrugi?" ... "Ha, ha, ha !!! Chiar credeati ca as fi in stare sa-l tradez pe Dumnezeu? Imi plac bautura, distractiile si fetele. Asadar, nu dau la Teologie!" ... "Atunci?" ... "La Litere!" ... Aici am schimbat registrul de comunicare: "Asadar, vrei sa spui ca la Litere se duc toti depravatii?" ... S-a rusinat, a pus capul in pamant, a stins tigara si a astupat sticla de cogniac. A plecat.
A doua zi am vorbit cu preotul si preoteasa. Am inteles ca de fapt urmeaza sa dea admitere la Litere. Am facut ore impreuna toata vara, constiincios. A reusit cu brio. Dupa admitere s-a insurat fara sa stie familia. Dupa primul an de Litere, a abadonat. A dat examen la Teologie. Acum este preot cu nevasta si 3 copii. Dar un preot de toata isprava duhovniceasca!