http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_tâlhăresc_de_la_Efes
http://www.scribd.com/doc/46303471/G...3-Volume-6-B-W

Din moment ce s-a apelat la Papa, pentru un arbitraj si (in)validarea unui sinod, ce concluzie se poate trage? Mai ales ca, datorita faptului ca Egiptul era granarul Imperiului, iar Patriarhul, de facto, un "faraon & mare preot crestin intr-o singura persoana", influenta lui Dioscoros era uriasa, singura putere ce, politic vorbind, a "indraznit" sa ii stea impotriva a fost Papa, Episcopul Romei. Nu discutam aici deciziile dogmatice ale sinodului de la 449, insa procedura vadit subiectiva si politicianista, precum si faptul ca au fost ucisi oameni in bataie, l-au definit ca latrocinium. Biserica ar fi fost doar o mafie politica, cu aere/pretentii de sfintenie, daca recunostea un atare sinod ca "inspirat de Sfantul Duh". Pana sa ii invadeze arabii, egiptenii si siriacii au fost deopotriva sursele principale de spiritualitate si de haos in Imperiu. Si asta, mai ales in vremea acelor obsesii hristologice care amenintau sa inghita natiuni intregi; din cate ne spun unii istorici bisericesti, pana si la piata, nu se vorbea, la finele sec. V d.C., decat despre cate naturi are Cristos. Singura voce, deopotriva lucida si cu autoritate, a fost a Sfantului Leon cel Mare, cel care a reusit pana si pe Atilla sa il impresioneze.