[delia31]

În prealabil postat de penticostalul

Neoprotestantii nu se roaga celor adormiti.

Nici ortodocsii nu se roaga mortilor, ci doar celor Vii.
Adica Celui-vesnic-Viu si celorlalti Vii din preajma Lui. Pe cei vii din preajma Lui ii roaga sa le fie impreuna-rugatori neincetati catre Hristos.

Problema neoprotestantilor e ca fac confuzie intre moartea biologica a trupului si moartea duhovniceasca (care e despartirea sufletului de Dumnezeu).

Sufletul a fost creat de la inceput sa fie nemuritor, adica sa aiba in el viata vesnica in sens teologic, adica izvorata din Dumnezeu.

Pacatul e cel care a creat ruptura ireparabila dintre om si Dumnezeu.
Dupa producerea rupturii, si pentru ca omul, (care oricum fusese creat nemuritor) sa nu evolueze din rau in mai rau si sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti (care si ei sunt nemuritori), deci dupa cadere, Dumnezeu i-a dat omului si moartea biologica a trupului, care e altceva decat ruptura creata din pacat; e doar una din consecinte.

Moartea biologica a trupului a fost introdusa deci ulterior caderii, ca un fel de frana, pt. ca omul, odata ce a inceput sa faca rele sa nu le faca pe vesnicie,
sa nu ajunga ca ingerii razvratiti care, creati fiind si ei nemuritori, au nascocit aberatii si rautati din ce in ce mai grave, mai complexe, perverse si perfide.

Dar nu moartea trupului e cea care trebuie sa ne ingrijoreze, ci ceea ce se numeste despartirea sufletului de Dumnezeu.

Hristos a restaurat firea umana anuland moartea duhovniceasca ca despartire a sufletului de Dumnezeu. Dar nu a anulat deocamdata si moartea trupului.
Oamenii mor in continuare, biologic, trupeste dar exista posibilitatea ca sufleteste, sa ne fie reparata ontologic ruptura care ne tine despartiti de sursa Vietii Vesnice.

Celor carora Hristos le-a sters pacatele, le-a "sudat" ruptura dintre sufletele lor si Dumnezeu. Sunt din nou ca Adam si Eva inainte de pacat, adica nemuritori, desi biologic, trupeste vor muri. Dar inca nu inseamna ca nu mai pot cadea.
Daca pacatuiesc din nou, pacatul creeaza din nou alta ruptura, insa prin Hristos se poate "suda" din nou.
Ori de cate ori se va produce ruptura de Dumnezeu prin pacat, Hristos e imediat gata s-o repare daca avem cainta si daca ne straduim sa n-o repetam. Ideea e ca macar la sfarsitul vietii sa nu ne prinda moartea trupului, avand sufletul fisurat, rupt. Asta se face in taina spovedaniei.

Dar nu trebuie ca oamenii sa se opreasca doar la a avea ruptura reparata. Urmeaza ca in sufletele nefisurate, reparate de Hristos sa dobandeasca treptat harul Duhului Sfant, pe masura ce dobandesc virtutile, pe masura ce trec de la chip la asemanare.
E important ca omul sa nu savarseasca pacate, mai ales grave, pt. ca harul sa nu se piarda prin acele fisuri create de pacat si se se goleasca astfel tocmai de ceea ce tine sufletul in Viata.

Maicii Domnului, nu numai ca i-a reparat singura fisura pe care o avea, adica pacatul stramosesc, dar sufletul Ei a fost umplut de harul Duhului Sfant, primind deci in Ea inca din timpul vietii trupesti Viata Vesnica.

"Viata Vesnica aceasta este - sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat si pe Hristos". E adica participarea deplina la Viata Sfintei Treimi.

Iar Maica Domnului L-a cunoscut mai deplin decat oricine din Univers pe Dumnezeu, Ea a participat inca de aici si acum la viata Sfintei Treimi, prin aceea ca L-a purtat in pantecele Ei pe Unul din Sfanta Treime si prin sfintenia Ei.
Cel Neincaput S-a lasat incaput in cea mai curata si smerita creatura a Universului. Evident, aceasta experienta uluitoare o face un unicat intre toate creaturile.
Ea, inca de atunci dobandise harul Duhului Sfant, care evident nu a mai parasit-o vreodata nici in restul vietii trupesti, nici dupa ce Hristos a
luat-o la El. Ea nu are cum sa fie alfel decat Vie, de vreme ce are in Ea harul Vietii.

Dupa ce sufletul Maicii Domnului s-a unit deplin cu Dumnezeu, dupa ce a dus o viata de o puritate mai presus decat a ingerilor, intreb si eu, ce anume i-ar fi putut provoca despartirea sufletului de Dumnezeu? Stiut fiind ca doar prin pacat, omul se rupe, se desparte de Dumnezeu?

Daca Maica Domnului nu e acum nedespartita de Dumnezeu (asa cum sustin unii), inseamna ca a savarsit vreun pacat care o tine despartita de El, ceea ce e total absurd si blasfemiator.

Daca totusi n-a savarsit vreun pacat, daca deci nu e nici o ruptura ontologica intre Ea si Dumnezeu, dar totusi, unii sustin ca Ea ar fi undeva inconstienta si lipsita de Viata ce izvoraste din Duhul Sfant, intreb si eu, care e motivul pentru care Dumnezeu i-a dat in timpul vietii biologice harul datator de Viata vesnica iar dupa adormirea Ei, sa si-l fi retras de la Ea, iar Ea sa fi ramas in afara Lui?

Daca a avea Viata Vesnica, adica a fi Viu in Dumnezeu, inseamna a-l cunoaste pe Hristos, atunci a nu fi Viu in Dumnezeu inseamna a nu-L (mai)cunoaste pe Hristos.
I s-a intamplat Maicii Domnului ca dincolo sa nu-L mai cunoasca pe Hristos si sa fie in afara Vietii?

Prin urmare, Biserica Ortodoxa nu doar crede, ci stie sigur ca Maica Domnului nu poate fi decat Vie, de vreme ce e strans unita, indestructibil, pe veci nedespartita de Cel-ce-nu-poate-fi-altfel-decat-vesnic-viu.

Singurul motiv pentru care Maica Domnului ar fi despartita de Dumnezeu, adica ar fi moarta cu sufletul, singurul motiv care creeaza ruptura e pacatul. Iar in cazul Maicii Domnului e absolut exclus.

Daca nici argumentele astea nu sunt suficiente si mai are cineva dubii ca Maica Domnului nu e faptura cea mai strans unita cu Hristos, atunci nu mai zic nimic.