[Mihai36]

Probabil colegul a vrut sa spuna ca Dumnezeu il opreste pe om printro existenta amarita de la o exisenta aleasa mai rau prin liberul sau arbitru.

Liberul arbitru nu este chiar infinit, liberul arbitru are o limita si aceea este iubirea lui Dumnezeu.
Liberul arbitru este o iluzie atita vreme cit nu alegi cu putere desavirsita doar ceea ce e bine. Cind alegi rau nu ai adevarata libertate ci esti inlantuit..

Daca cititi si VT se vede ca pe unii ii trimite impotriva altora caci Dumnezeu nu este multumit de ei si trebuie sa-i opreasca intr-un fel.
Deci Dumnezeu e seful si mai da sau mai ia cind doreste si cit doreste din liberul arbitru.

alt exemplu mai concludent despre liberul arbitru este atunci cind dupa ce ii cere de trei ori lui Petru sa pastoreasca oile Lui Iisus ii da -si ne da- o pilda aceea unui om care in tinerete facea ce vroia si singur isi punea briul si merge unde vrea el dar la batrinete (maturitatea spirituala) ii pune altul briul si merge unde voieste Acela.

Apoi liberul arbitru mai are legatura si cu botezul sfint (satori cum ar zice buddhistii) caci botezul te scapa de moartea spirituala prin evolutia pina la capat - daca te scapa insemna ca are grija de liberul tau arbitru intr-un fel elegant incit daca gresesti prea tare te face sa suferi asa de tare incit sa te faca sa nu mai gresesti si sa te puna pe directia cea buna. Ca un meditator care se tine de capul tau pina inveti toate lectiile pina la perfectiunea caracterului /sfinteniei la inaltimea plinatatii lui Iisus -desavirsire fara de care cu nici un chip..cea ce mai inseamna ca daca nu ai ajuns la desavirsire pina la capatul vietii inviezi iar ori de cite ori este nevoie pina devii inger sfint apartinator al cerului.