Citat:
În prealabil postat de anna21
:)
Nu dau cu pietre.
Cele mai stranii lectii de viata le-am invatat din relatia cu socrii mei, nu stiu daca ma pot face inteleasa.
Inteleg indignarea ta deoarece in tinerete si eu gandeam altfel.
Am avut multa libertate in tinerete (atunci nu mi se parea ca am, dar acum sunt mama si inteleg ca am avut multa libertate)... Aveam un grup de prieteni cu care stateam vara mai mult la mare/munte, decat acasa.. Iar in studentie petreceam mult timp prin cluburi, uneori noapte de noapte (culmea e ca mai lucram si part time undeva si aveam si bursa la scoala.. astazi nu inteleg de unde aveam atata energie, dormeam f putin..).
Si parintii mei erau destul de nemultumiti si aveam periodic "discutii" despre responsabilitate, maturitate, datorie catre ceilalti etc.. Tot faceam ce vedea in jur ca fac altii, nu prea luam in seama ce spun parintii, mi se parea ca nu-mi inteleg nevoile si nu sunt in pas cu timpul.
Prin contrast, parintii prietenului erau foarte deschisi, foarte "moderni", dadeau bani fiilor lor pt a-i cheltui in oras (pe cand eu munceam pt bani, nu primeam de la parinti bani pt distractii, desi aveau de unde sa-mi dea). Le puneau casa la dispozitie pentru petreceri.
Ba inca atunci cand parintii mei mi-au interzis sa plec la munte, parintii prietenului au sunat sa o convinga sa ma lase! Lucruri de-astea.
Si cat ii laudam pe parintii prietenului: ca sunt discreti, ca-si ajuta si inteleg perfect fiii, ca la ei acasa se mananca lucruri extraordinar de bune (pe cand la mine acasa mancarea era foarte banala.. paranteza: mama avea talentul extraordinar de a face un festin dintr-o masa simpla. Chiar daca ar fi avut doar cartofi fierti si salata de varza, pranzul la noi acasa era intotdeauna o mare bucurie si totul parea gustos! Imi lipsesc aceste lucruri astazi cand mananc orice!). Si ii tot laudam pe parintii prietenului.. nu stiu cum de ma suportau proprii mei parintii sa ma vada atat de ingrata si proasta!
Pana in ziua in care prietenul mi-a dat verigheta si am hotarat sa ne mutam impreuna. Atunci lucrurile au luat o intorsatura neasteptata!
Parintii mei s-au pus efectiv in usa si au zis: "din casa noastra tu iesi doar maritata!"
Niciodata nu au fost atat de vehementi ca in acel moment. De parca ar fi fost o chestiune de viata si de moarte.
Eu nu intelegeam nimic. Multe prietene traiau in concubinaj.. ce era atat de gresit? Pai o sa ne casatorim intr-o zi, nu? Dar sa vedem..mai incolo.
Nu am cuvinte sa spun cat de putin am inteles din atitudinea parintilor mei, cat de rusine imi este astazi ca atunci nu i-am inteles si nu i-am apreciat cum se cuvine.
Ei au facut un efort financiar platit nunta si ne-am casatorit in trei luni (in mare graba, ca nu cumva sa ajung sa ma mut cu prietenul fara a fi maritata cu el).
Si asa am scapat eu de concubinaj.
Vreau sa spun ca a mai trecut o vreme pana am inteles cat de extraordinari sunt parintii mei, cat de mult rau le-am facut de-a lungul timpului si cat de daunatoare este atitudinea "las' ca-s tineri si sa-si traiasca viata" blah, blah.. (adica acceptarea concubinajului).
Acceptarea concubinajului este o dovada de slabiciune morala (zic eu astazi cu mintea mea de acum.. ca in tinerete ziceam altceva).
Poate ca tinerii sunt naivi si indragostiti si nu au putere sa depaseasca unele momente. DAR DE ACEEA AU PARINTI! Ca sa-i sustina in ce este bine, sa-i ajute la greu etc..
Eu sunt mama de baieti si deja la 7 ani pe al meu il suna colegele acasa sa-l intrebe ce mai face! Pai ce ma fac la 16 ani?! Ma apuca disperarea cand ma gandesc.
Asa ca i-am spus de la gradinita ca singurul mod in care exista binecuvantarea lui Dumnezeu in familie este prin Taina Cununiei. Si i-am aratat poze de la nunta noastra sa vada ca ne-am cununat in biserica si o casatorie nu este doar un angajament pe care sotii il iau unul fata de altul, ci si un angajament luat in fata lui Dumnezeu.
Si in general insist pe aceasta idee, ca sa i se intipareasca bine in minte ca iubirea nu este "hugs and kisses" sau o traire inefabila, iar daca te joci dea casatoria fara a fi casatorit in fapt, apoi vei plati amarnic pt asta.
Am fost foarte impresionata sa vad pe ortodoxia tinerilor ca fecioria nu a murit astazi, faptul ca multi tineri (baieti) cred asta mi-a dat speranta ca poate exista o sansa si pt fiii mei sa creasca curati intr-o lume care progreseaza catre desfranare generalizata.
|
Pot sa spun ca te cunosc binisor sora (dupa 2 ani de postari pe acest forum) si ca intotdeauna m-au atras si mi-au placut realismul tau , sinceritatea si nivelul credintei pe care o practici .
Noi aici ne aflam pe un form ortodox, ori asta nu trebuie sa ne scape din vedere si sa incepem sa promovam tot felul de pacate ale conteporaneitatii scuzindu-ne ca de, acestea sunt timpurile si ca pina la urma toate se vor aseza in viata oricarui om !
Crestinii practicanti nu gindesc asa deoarece ar fi f. clar ca daca am dori, daca ne-ar placea si ne-ar multumi acest mod de gindire , pai in acea clipa deja Hristos nu mai este in inima noastra de mult timp . Nu am mai fi ai lui Hristos din acea clipa ori aceasta este un lucru f. grav. Hristos insusi , in rugaciunea din gradina Ghetimani spunea textual : ,,... eu nu pt. lume ma rog Tie (caci lumea l-a respins pina la rastignire strigind cu gura ei in forul roman : rastigneste-L !) ci pt. cei ce mi-ai incredintat mie , ca asa cum una suntem noi asa sa fie si ei cu Mine ..."
Gindirea si traiul lumesc nu este pt. un ortodox(putini existenti real in lume !) si cine este curios poate sa vada aceasta uitindu-se chiar aici pe forum citi crestini traditionalisti, reali, adevarati sunt ! Dar va spun eu , suntem extrem de putini . Pt, ca putini sunt cei care voiesc sa traiasca in Hristos !
Nu lumea este aspiratia si dorinta noastra , nu lumea este idealul si telul nostru, nu a fi in rindul lumii este dorinta noastra arzatoare ci cu totul si cu totul altceva ... A fii si a ramine ai lui Hristos !! Ori a fii ai Lui insemneaza jertfa in duh si adevar , insemneaza sa iti iei crucea, tu , sotul tau si toti copii tai si sa ii urmezi lui Hristos , ori a urma Lui nu este lucru la degetul mic al omuilui , ci asa cum am mai spus, este jerfta .
De nu facem asa si ne lasam amagiti ori dati pe spate de incintati de lumea lume si de valorile ei grozave, de pretentiile si ambitiile ei, atunci vom primi raspunsul lui Hristos dat de curind , in evanghelia duminicii tuturor sfintilor , unde ne spune textual : ,,... cine nu isi ia crucea si nu-mi urmeaza , nu este vrednic de mine !" . Si ne mai spune in aceiasi evenaghelie , ca cel ce se rusineaza sa Il marturiseasca pe EL inaintea oamenilor (a socrilor, a copiilor moderni si cu dorinta de concubinaj, a vecinilor moderni si desfrinati si ei , a colegilor de servici inglobati in patimi si pacate pina la nivelul buzelor de la gura si a altora asemenea lor !) atunci si El se va rusina sa il marturiseasca inaintea Tatalui Ceresc ! Ori daca nu ne marturiseste nimeni (Maica Domnului, sfintii si casnicii lui Hristos sau insasi Hristos Mintuitorul ) inaintea Tatalui Ceresc atunci ne aflam intro situatie extrem de rea , aceea de a nu exista scrisi in Cartea Cartilor , in Cartea Vietii si a Nemuririi .
Nu lumea si complezanta circumstantiala a modernismului ei este telul ortodoxului , ci ortodoxia . Si ne spunea parintele Rafail Noica despre ortodoxie ca aceasta este felul omului de a fi din constructia sa de la Dumnezeu, de la facere .
Asadar , aceasta postare a mea este inca o data si iarasi odata impotriva celor care nu stau bine infiti in ortodoxie dar care nici nu doresc sa cunoasca mai mult si sa se smereasca ci din contra sa discute si sa promoveze pacate veniale cu eleganta si ,,bun simt comun".
Eu unul prefer si aleg ortodoxia chiar daca par retrograd si anacronic !
NB : v-am spus ca prin articolele pe care le contine , ortodoxiatinerilor este grozava ca isvor de cunoastere !