Multumesc pentru raspunsuri.Acum am vazut cate lume a raspuns.
Legat de casatorie cu o persoana de alta religie.Nu prea cred.Imi iubesc prea mult religia,traditia si cultura ca sa renunt la ele pentru un barbat.Si sunt sigura ca Dumnezeu ma v-a ajuta sa gasesc o persoana de religie ortodoxa.Nu sunt doar romanii ortodocsi,sunt si greci,rusi,sarbi.Evident preferabil ar fi un barbat roman ptr ca avem in comun cultura si traditiile.Stiu ca se zice ca femeia ar trebui sa se ia dupa barbat,dar nu sunt de acord cu treaba asta.Poate sa treaca si barbatul la ortodoxie sau sa isi schimbe religia.Nu vad de ce trebuie sa renunt la Hristos pentru un barbat,mai degraba invers.Legat de copii si educatia lor.Aici la biserica unde merg eu si mai este una care face la fel,aici au scoala duminicala,unde invata religie,istorie,geografie,limba romana etc.Plus altele legat de traditii.Dar este greu cu scoala publica si asa.Iar la scoala publica catolica pana la liceu trebuie sa ai certificat de botez catolic,la liceu abia poti fara.Prefer liceu catolic decat unul ateu.Am simtit si eu pe pielea mea cum este sa inveti ceva in care nu crezi si stii ca este o minciuna.De exmplu am avut o materie,Social sience parca nu stiu cum sa zic in romana,ceva despre istoria omenirii,sociologie,psihologie si dastea.A fost destul de ridicol.Preda evolutia destul de detaliat si profund,nici un strop despre Creatie.Si in romania am invatat despre homo sapiens si dastea la istorie,dar ceva f sumar si nu prea isi bateau capul cu asta.Dar aici,vorbeau asa de parca evolutia este purul adevar,un capitol intreg,nu doar o lectie ca in Ro,ca noi oamenii,ca noi am aratat asa,ca noi traiam doar f putin in comparatie cu acum,ca noi ne-am despartit de maimute in anul x,ca noi inainte aveam par pe tot corpul,mai era si ceva cu traitul in copaci dar nu mai tin minte exact etc.Iar cand cineva a intrebat daca este o posibilitate ca noi sa fi aratat in trecut ca si acum,cu mici diferente,a ignorat complet intrebarea. Mi-a fost greu sa invat astea,nush nici sa spun in gura mare ca nu e adevarat nu mergea,asa ca am renuntat la materie,prea se batea cap in cap cu credinta si conceptiile mele.Una este sa inveti despre asta asa ca si idee,si alta e sa ti se bage pe gat ca fiind unicul adevar.Mie asa mi s-a parut.La alta materie,la istoria canadei,profa a zis ceva gen 'nici noi nu radem de crestini ca beau si mananca sangele si trupul lui Hristos'sau ceva de genu',dar expresia fetei o cam trada si tonul.Asta ca sa nu mai zic cum vorbeau despre comunism,de parca n-ar fi fost ceva grav si rau ca sa i se dea importanta.Evident fiind scoala cu 80% evrei,atentia era indreptat doar asupra evreilor.
Si ce ne invata religia si Sfintii Parinti atunci cand parintii nu sunt credinciosi si copilul este?Tot langa ei trebuie sa ramanem pana ne ducem la cas noastra?Eu de ex. cand am dat cu tamaie in casa tata a inceput sa cam rada de mine,venea dupa mine si se prefacea ca e preot.Mama a zis ca am inebunit si sa termin ca ei ii este rau de la tamaie.Cand au vazut ca incep sa merg la biserica mama a zis ca de unde zapaceala asta iar tata a zis ca nu e rau,dar sa raman totusi legata de realitate.Parintii mei au o conceptie legata de religie apropiata pocaitilor.Ei cred in Dumnezeu,dar nu cred in Biserica,ei zic ca se roaga lui Dumnezeu sa le ierte pacatele,capreotul este daor un om,ca dece treubie sa ii spuna preotului pacatele etc.Mi-am zis totusi sa nu stau cu mainile in san si m-am decis sa ma rog pentru convertirea lor pana cand vor inchide ochii.E adv ca m-ai trag chiulul de la rugaciune,cum am zis sunt la inceput si imi e putin greu,darnu ma las.E un canon, Canonul copiilor pentru parinti parca,acesta il zic.Mi-am intrebat parintele ce pot face ptr sufletul fratelui/surorii mele si a zis ca este o posibilitate,dar mai bine functioneaza daca maam i-a atitudine,dar pana atunci am zis sa fac eu tot ce se poate.Iar daca plec de langa ei nu inseamna ca nu ii mai iubesc si ca ii parasesc.Dumnezeu a zis sa ii cinstim pe parintii nostri,nu sa ii iubim si nici sa ii punem mai sus de El.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne iubim parintii nici decum,doar ca dragostea pentru Hristos trebuie sa fie prima si dupa restul.Mie asa mi-a zis duhovnicul.Eu sunt de parere ca atunci cand iti iei viata in propriile maini,abia atunci inveti cum sa te descurci singur si sa izbutesti prin propriile forte.Cu cat mai repede cu atat mai bine.Dadaceala asta a parintilor e buna,dar te poate trage si in jos,prea mult ajung copii sa se bazeze pe parinti,iar cand ajung in lume o sa le fie greu.am luat hotararea sa ma mut singura cand incep facultatea,indiferent unde o fac,si asta ca sa invat sa ma descurc singura.Plus ca va fi mult mai multa liniste.Oricum tare mie ca atunci cand eu plec ai mei o sa se desparta,ei stau impreuna ptr mine,mi-am dat seama si mi-au si zis.Si m-am cam saturat de certurile lor si de cum ne scoate ochii tata ca am ajuns in Canada ptr ca ne-a 'carat' el aici.Exact asa a zis.Daca voi pleca imi va fi mai bine mine si lor,ptr ca isi vor putea rezolva probleme singuri,fara sa mi le mai puna mie in carca,de parca eu stiu cum sa le rezolv probleme de cuplu.Vor putea sa decida in sfarsit daca mai pot face ceva ca si cuplu sau daca se vor desparti;inclin sa cred a doua varianta.Nu are rost sa stea impreuna daca nu se mai iubesc,se chinuie unul pe altu si indirect pe mine.M-am saturat si de felul in care vb tata despra mama si cum imi zice ca s-ar fi comportat mama cu mine cand eram mica.Imi tot zice ca imi arunca mancarea in fata,ca mi-a zis mama ca ma da afara,ca nu ia pasat etc.Asta cand eram mica.Tot el mi-a zis ca nu m-au vrut si ca au si mers la medic 'sa ma rezolve',dar medicul le-a zis sa ma pastreze ptr ca sunt primul copil.Bine ca medicul era din familia noastra,ca altfel poate nu mai scriam aici.Si tot el mi-a zis ca problemele intre ei doi au aparut cand am aparut si eu.Eu mereu m-am inteles cel mai bine cu tata,de cand sunt mica si mi-a influentat putin felul in care o vad pe mama din pacate.Acum incerc sa o vad cum e ea si sa ma inteleg bine cu ea,dar imi e greu.
Auziti,daca tata vorbeste cu orele la telefon cu o femeie,'colega lui' de vreo 8 luni,si se ascunde cand vb,si inceteaza sa mai zica ceva cand intra cineva in camera nu mai zice nimic si face semne sa ies,e vreun semn ca ar avea pe altcineva?De asemenea s-a intamplat ca sa vorbim ceva important,gen facultatea mea sau viitorul,si sa sune telefoul si sa plece sa vb in mijlocul discutiei,iar asta la ore tarzii 10-11 seara,iar cand l-am luat la rost ca de ce nu poate astepta pana sa terminam discutia in familie a zis ca acea persoana nu poate sa sune tot timpul si ca e important sa raspunda,iar alte replici sunt 'care discutie in familie,noi suntem familie?'.L-am intrebat de multe ori daca e ceva intre el si fiinta aia negricioasa si a zis ca nu,ca el e om corect,ca el nu minte blabla.De asemenea i-am spart un email pe care il folosea il Anglia si am vazut ca s-a inscris pe site de matrimoniale si mai si platea,si vb cu tot felu de femei.Plus ca i-am citit si mesajele din telefon si tot vb cu una Wendy de la el de la servici si se tot intalneau.Din nou a negat,a zis ca sunt doar prieteni.Daca presupunerile mele sunt adevarate,cum ca ar fi fost cu o alta femeie in Anglia sia cum e din nou cu una,atunci intr-un fel se explica faptul ca se cearta cu mama din nimic si ii tot scoate ochii si ii tot zice sa plece si ca o da afara.La fel s-a intamplat in familia unei prietene si au ajuns la divort.Ce ziceti?Are pe cineva sau nu?
Familia mea este familie doar cu numele.Poti sa te simti abandonat chit ca ai parintii langa tine fizic.La noi nu exista te iubesc,nu exista afectiune,nu exista timp petrecut ca familie,excursii,iesit impreuna,nici chiar masa impreuna-asta mai e rar-si asta de cand sunt mica.Asa ca imi e destul de usor sa aleg sa stau fara ei.Din cate am citit si aflat am observat ca multe reltatii intre parinti si copii au devenit mai bune si cum trebuie,abia cand copii s-au dus pe drumul lor.La noi oricum troneaza banul momenan.Bani,bani,bani.Tata mereu scoate ochii ca el a adus mai multi bani in casa decat mama blabla.
Legatura cu prietenii din Ro este prezenta,am tinut-o,ne-am ajutat unii pe altii asa cum am putut chit ca suntem departe.cu o singura fata vb constant,era pretena mea cea mai buna si in liceu,dar si cu altele vorbesc.Am doua prietene pe care ma pot baza sigur,restul sunt doar amici,dar sunt.Plus ca mai am o gramada de rude in Ro,mai apropiate mai departate.Iar bunicii sunt cei mai apropiati+matusele.Am la cine apela in Ro.