mda, am suferit si eu de boala asta a "desteptaciunii" si a superioritatii fata de ceilalti.... urata... m-a chinuit mult timp si nu stiu daca inca m-am vindecat complet...
de fapt nu stiu tu, dar boala asta m-a dus la risipirea intelepciunii si a desteptaciunii pana ce nu mai puteam sa ma concentrez si nu mai puteam sa acumulez nimic, 2 randuri macar.... mandria asta mi-a subrezit si m-a "lucrat" tocmai acolo unde aveam impresia ca sunt tare...in cunostintele mele. s-au facut praf si plus de asta nu mai eram in stare sa invat asa cum puteam odata....
remediul... cred ca a fost smerenia survenita dupa "prostirea" mea cand prin comparatie cu altii nu mai eram eu cea tare.....
de exemplu merg la alergat pe malul lacului si trec pe langa doua fete care alearga mai incet, sau fac opriri mai dese si-mi vine un gand in minte (ca eu pot mai mult, ca sunt mai "tare") inainte cadeam in ispita asta si ma risipeam... insa incerc sa o combat gandindu-ma ca ele sunt poate doar la inceput si ca asa eram si eu odata, sau ca nu neaparat ca pot mai mult ci ca fac si eu ce si cat pot si ca probabil mai incolo am sa ma opresc si eu si cine stie daca am sa pot alerga cat mi-am propus...
sau cand mi se pare ca stiu mai multe ca altii ma gandesc, mai orice om este bun la ceva si orice om este mai bun ca mine in ceva si de la orice om am ce sa invat doar sa-i dau ocazia sa ma invete... sau ma gandesc ca sigur faptul ca n-a stiut e cauza unei neatentii sau neglijente si nu ca ar fi mai prost ca mine...
sau ma mai uit la metrou si vad fete cu fuste scurte si imediat imi vin ganduri de a le judeca, dar ma gandesc mai, stai asa, daca as putea sa-mi vad sufletul cat e de negru sigur mi s-ar face rau... si tot asa...
acuma sa nu credeti ca am vreo treaba cu smerenia, va spun si voua din luptele mele ca sa ne ajutam reciproc...
|