Draga Jenica, am citit de curand despre Parintele Salafiil (din Republica Moldova) in blogul lui Laurentiu Dumitru si am gasit un pasaj, menit sa ne dea speranta noua, celor care nu am pus inca un inceput bun:
" 30. Părintele era întru toate ca un Pateric viu. Toate cuvintele, miscările, felul în care mînca erau asa cum citesti în Pateric. Într-o zi părintele mi-a zis: „Eu nu eram asa dintotdeauna, că nu stiam cum trebuie să fie un călugăr. Da’ cînd am venit aici, fratele care era cu mine la chilie, mi-a citit din Patericul Sfîntului Sava. Eu nu mai citisem cartea asta, că pe vremea noastră nu era. Si acolo am aflat cum trebuie să fie un călugăr, carevasăzică. L-am pus pe frate să-mi citească în fiecare zi, ca să învăt eu pe de rost ce scrie acolo si să le spun celor ce vin la mine. De atunci am pus început bun si n-am mai făcut faptele de mai înainte. Pînă a citi cartea asta eu nu eram desăvîrsit, da’ pe urmă m-am făcut desăvîrsit”. Părintele a intrat la 16 ani în mănăstire și s-a nevoit din toate puterile sale cum a stiut. Atunci cînd a citit cartea care l-a schimbat era trecut de 85 de ani, dar chiar si la această vîrstă el a găsit putere si vointă să se schimbe cu o rîvnă mai înflăcărată decît a tinerilor.
Asa ca , vezi, mai avem timp, doar ravna parintelui Salafiil sa o avem.
Pana ajungem si noi la varsta de 85 ani, sa ne straduim ca parintele Salafiil si sa fac
|