capitulare
Cred ca remarca mea ar fi vrut sa insemne ceva de genul " sa stiti ca nu sunt chiar asa proasta", la momentul respectiv.
Dar acum realizez ca nu mai are absolut nici un fel de importanta daca sunt desteapta sau proasta. Stiti cum se spune, Domnul mi-a dat, domnul mi-a luat. Acum nu stiu exact daca si despre minte se poate spune asta. De dat e cert ca El ti-o da, dar mai trebuie sa inveti si tu, iar de luat, nu stiu exact daca tot El ti-o "ia" sau te prostesti tu prin faptele tale. Iar aprecierea (judecata) Lui va fii probabil in functie de ce ti-a dat El si ce ai reusit tu sa faci cu ea, sa o cultivi sau sa o pierzi. (ma refer la "minte", la inteligenta si la alte calitati spirituale inrudite).
Din pacate cu regret va anunt ca am fost nevoita sa 'capitulez", sa abandonez cauza, in urma unui conflict cu familia (toata familia), in care mi s-a cerut sa nu mai merg la biserica
si sa nu mai tin post. Nu stiu cu ce am gresit fata de ei, eu am incercat doar sa ii conving ca e important ca macar eu sa merg, din toata familia, sa ma rog pentru toti dar dansii considera ca sunt alte lucruri mai importante de facut si ca atitudinea mea a fost una "ostila".
Sper ca Domnul Isus sa ma ierte ca nu am fost vrednica sa-l urmez, asa cum a spus Evanghelia de duminica. Poate totusi o sa mai am alte ocazii. Uite, Sf. Petru, de exemplu, daca nu s-ar fi "lepadat " de Cristos in noaptea aceea, pana la cantatul cocosilor, ar fi fost ucis chiar atunci si nu ar mai fi putut sa faca ce a facut. As mai vrea daca se poate sa ma mai intalnesc o data cu preotul duhovnic, sa ii explic situatia si sa vad daca ma iarta si el. Nu stiu cand si daca lucrul acesta va fi posibil prea curand. Cred ca si asta este o "incercare" de la Dumnezeu. Poate ca El nu vrea sa ii primeasca inapoi pe cei "cazuti" asa usor ci doar daca dau dovada de multa perseverenta.
Doamne Isuse Cristoase, ai mila de mine pacatosul ( si de toata familia mea)!
|