Draga Fallen,

Ai primit sfaturi bune de la Alin, glykys si probabil si de la altii, nu am citit toate mesajele...
Imi cer scuze ca voi repeta unele sfaturi, dar este incredibil ca familia ta si prietenul tau sa iti impuna ce sa faci si ce sa nu faci. Tu te raportezi tot timpul la ei, nu vrei sa ii superi, iar ei te trateaza fie ca pe o sclava, fie ca pe un copil mic care nu poate lua decizii de unul singur.
Din cate spui ai serviciu, acesta este un pas spre independenta. In cazul in care ti-o doresti... Asta nu inseamna singuratate, ci faptul de a fi stapan pe propria viata. Nu este o dovada de egoism faptul de a te gandi intai la binele tau. Iar relatia cu Dumnezeu este baza, nu poti sa o sacrifici si sa te sacrifici... pentru ce??

Si eu am avut o relatie de concubinaj, de 2 ani si jumatate, in care am facut tot posibilul sa-i fiu pe plac... El a profitat cu nesimtire si rezultatul a fost ca imi pierdusem toata increderea in mine, credeam ca fara el nu ma descurc sau ca sunt datoare sa il ajut la nesfarsit... Multumesc lui Dumnezeu ca s-a terminat (au trecut deja multi ani) si sunt "pe picioarele mele".

Din ceea ce spui si din ceea ce am trait eu pot spune ca nici daca te-ai casatori cu el nu ar fi mai bine. Incearca sa-ti faci ordine in viata! Pentru asta trebuie sa fii sincera cu tine, vezi ce-ti face bine si ce nu...

Daca intr-adevar vrei sa mergi la biserica, mergi si spovedeste-te! Nu va fi usor de la inceput, vei mai avea ispite, toti avem, dar nu putem nimic fara Dumnezeu!

Doamne-ajuta!