Citat:
În prealabil postat de konijiro
Am facut niste afirmatii legate de dovezile istorice care sa arate ca individul care a fost punctul de plecare al crestinismului chiar a existat. Nu e nimic mistic in acest demers. Cercetarea istorica nu se face cu "credinta", ci cu dovezi.
|
„individul” (nici măcar „persoana”?) a existat. Asta nu o contestă nici cei mai mari dușmani ai lui, ateii comuniști. Pentru că dincolo de Noul Testament care face referire la el (dar pe care îl socotești prea subiectiv pentru a-l lua în considerare), sunt mărturii din afară, și nu sunt deloc greu de găsit:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Isus_din_Nazaret
Citat:
|
Nu. Preotii iti spun asta, si au spus-o de mii de ani (in orice religie) pentru a se pune la adapost de o evaluare rationala a afirmatiilor pe care le fac, pentru ca stiu ca la baza, tot ce au e un castel de nisip.
|
Sau din cauză că există și realități care nu pot fi experimentate decât subiectiv. Altfel ar însemna că toți credincioșii sunt naivi și că merg ca oile după niște învățători mincinoși. Dacă ceea ce spun acești învățători nu s-ar potrivi cu niște adevăruri lăuntrice, cu niște năzuințe profunde ale fiecăruia, nimeni nu i-ar asculta.
Citat:
|
In plus, daca e mai presus de capacitatea noastra de intelegere, de ce il caracterizati ca "bun", "iubitor", "drept", etc? Etichetele astea presupun o intelegere prealabila. Deci, din moment ce ii atribuiti calitati, il intelegeti. Ori daca sustineti ca nu il intelegeti, macar nu ii mai atribuiti calitati. Nu se poate sa le faceti pe amandoua deodata.
|
De fapt, tocmai ăsta e adevărul. Creștinismul frapează pentru că e paradoxal. Pe Dumnezeu Îl cunoști și nu-L cunoști, în același timp.
Dar dacă ne gândim bine, așa e cu orice cunoaștere pe care o avem despre ceva: e relativă. Cunoști și nu cunoști structura atomului; cunoști și nu cunoști sistemul solar ș.a.m.d. Și cred că ceea ce e necunoscut e de fiecare dată mai mult decât ce e cunoscut.
Citat:
|
Mai mult, stiti exact si ce ii place si ce nu. Stiti ca ii plac ortodocsii, dar stiti, in acelasi timp, ca nu ii plac homosexualii, prostituatele, ateii. Si din nou, pe baza astora ai oameni care vor sa influenteze sistemul legislativ.
|
Mi se pare că ești cam supărat pe Dumnezeu, pentru că Îl vezi cam rău, discreționar, poate capricios. Dacă noi ți-am făcut imaginea asta despre El, rău am făcut. Dacă ți-ai făcut-o singur, nu ți-ai făcut-o corect.
Lui Dumnezeu îi plac toți oamenii; mai mult de atât, îi iubește; într-atât, încât „L-a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Pentru toți, inclusiv pentru homosexuali și prostituate. Nu e vorba că Dumnezeu nu i-ar iubi, ci că ei nu-L iubesc pe Dumnezeu, măcar că unii dintre ei ar susține contrariul. Dacă L-ar iubi, ar putea renunța la păcat. E ca și cum ai vrea să te vindeci de plămâni dar dacă doctorul îți spune că trebuie să renunți la fumat zici: „Doctorul ăsta nu mă iubește pentru că sunt fumător”.