[Vladimir-Adrian]

Eu cred aşa: plăcerea este o stare de bine mai efemeră, mai puţin profundă şi mai puţin relevantă pentru pers. respectivă decât bucuria
Ex: plăcerea de a mânca nu ştiu ce, de a bea nu ştiu ce, de a vedea un film bun (în unele cazuri), o piesă de teatru bună (în unele cazuri), de a asculta o melodie frumoasă (în unele cazuri cazuri), etc
Bucuria este o stare de bine care are o durată mai îndelungată, este mai profundă şi este mai relevantă pentru persoana respectivă decât plăcerea.
Ex: unele cărţi, filme, piese de teatru, melodii, unele raporturi sexuale (dacă au o durată mai lungă şi sunt însoţite de iubire) devin bucurii dacă toate acestea sunt mai profunde şi mai de lungă durată. Nu numai durata contează, ci şi profunzimea. Şi mai contează şi relevanţa acelui lucru pentru viaţa ta. Dacă să zicem ai găsit un răspuns la o întrebare care te frământa de mult timp atunci ai o mare bucurie.Căci îţi va folosi mult timp în viaţă. Dacă ai avut o dificultate în viaţă şi ai descoperit cum să treci uşpr peste ea citind într-o carte sau îţi spune cineva sau citeşti pe net, atunci iar ai o bucurie mare. Similar, îţi va folosi mult timp. Dacă te vezi cu o persoană cu care ai fi vrut să vorbeşti dar, să zicem, nu ştiai cum s-o găseşti ai o mare bucurie, nicidecum o plăcere căci era improbabil să se întâmple. Aşadar contează şi probabilitatea ca un lucru să se întâmple. Sau cum ar fi dacă-ţi pică o sumă de bani, ai o bucurie, nu o plăcere.
Şi mai cred că există şi plăceri bune şi rele şi bucurii bune şi rele. Unii oameni invidioşi resimt bucurie puternică când cuiva i se întâmplă vreun lucru rău, ca să dau cazul cel mai cunoscut. Sau chestia cu capra vecinului care trebuie să moară. Mai sunt şi cazuri când unii cred că au bucurii bune dar, de fapt, ele sunt foarte rele (dacă au reuşit să câştige în mod nedrept nişte bani, dacă au bătut pe cineva, dacă s-au răzbunat pe cineva, etc). Mai sunt şi bucurii pătimaşe (la jucătorii de cărţi sau alte jocuri pe bani, etc)
Am uitat să zic şi de bucuria de a sta de vorbă cu un prieten care este o bucurie clasică, nicidecum o plăcere, sau de a participa sau asista la o discuţie interesantă cu mai mulţi oameni care este la fel o bucurie (mai ales dacă rămâi cu ceva care-ţi foloseşte), nicidecum o plăcere. Dacă e doar o plăcere, înseamnă că nu te-a prins chiar aşa mult şi o vei uita curând.