[nutucutu]

În prealabil postat de Kronos

Până la urmă, pentru a fi vrednic de Dumnezeu trebuie să te asemeni cu El. Și-atunci ce rost mai are credința? Te asemeni cu Binele făcând bine și dorind bine. Credința oamenilor într-un om îi oferă o mare protecție, în primul rând, și putere, în al doilea rând, celui care s-a impus ca lider al mulțimii de adepți. De aceea Mohamed a pornit o religie nouă și a cerut credință. De aceea iehoviștii, budiștii etc. cer credință. Și fiecare religie amenință cu suferința lipsa credinței. Pentru că necrezând, nu susții liderul sau gruparea. Și nesusținând-o, pierde putere. Cu ce se deosebește Iisus de ceilalți care și el, la rândul lui, a cerut credință în el, cu toate că putea foarte bine să arate calea și să ceară credință într-un Dumnezeu Atotprezent și nu musai în el?

Facind binele, de fapt crezi. Cum vine asta? Am sa va dau un exemplu.
Sa presupunem ca intr-o firma vin doua persoane la angajare, pentru postul de secretara. Sint angajate amindoua si intra imediat la lucru, fara sa li se faca vreo instruire. Una din ele vine la servici cu 5 minute inainte, isi face datoria constiincios, la plecare lasa lucrurile in ordine, daca este vreo treaba urgenta nu ezita sa ramina jumatate de ora peste program pentru a-si duce treburile la bun sfirsit. Cealalta persona intirzie, isi ia concedii medicale false, in timpul programului isi rezolva problemele personale. Dupa doua saptamini seful ia persoana neadaptata si ii spune ca ii va face o instruire iar ea trebuie sa se supuna sau nu. Deci angajatul rau are alternativa de a CREDE in cuvintele sefului si de a se supune sau de a fi dat afara. Aceasta credinta inseamna de fapt faptele care o insotesc.
Credinta insemna sa credem ca cuvintele spuse de Domnul nostru Isus Cristos sint adevarate si sa incercam sa le urmam. Ce ne ofera Domnul nostru in schimbul acestei credinte? Ne face "actionari la firma" adica ne face mostenitori ai imparatiei cerurilor, asa cum ne-a spus. Domnul nostru Isus Cristos (spre deosebire de Buda sau Mahomed) este Dumnezeu. Iar in cazul crestinilor credinta nu insemna credinta oarba. Credinta inseamna a respecta Cuvintul Domnului, exact cum ati spus: facind binele, de exemplu.
Daca faceti binele dar spuneti ca nu credeti va aflati in postura fiului care face voia tatalui, chiar daca cuvintele lui nu spun asta:
" Iisus a rostit pilda aceasta:
„Un om avea doi fii. El s-a dus la cel dintâi şi i-a zis:
- Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
- Mă duc, Doamne, i-a răspuns acesta. Dar nu s-a dus.
Mergând la al doilea fiu, tatăl i-a zis aceleaşi cuvinte.
- Nu vreau, a răspuns acesta. Dar mai apoi, părându-i rău, s-a dus.”
- Care dintre aceşti doi fii a făcut voia Tatălui? a întrebat Iisus.
- Cel de-al doilea, au răspuns aceia.
- De aceea vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia cerurilor. Căci a venit Ioan la voi, să vă arate calea dreptăţii, şi n-aţi crezut în el. Dar vameşii şi desfrânatele au crezut."

Din parabola de mai sus, spusa chiar de Domnul Isus Cristos vedem ca cei care cred nu sint cei care vorbesc ci cei care fac ceva, adica binele, caritatea etc. Si pentru ca i-ati mentionat pe Mahomed si Budha, amintiti-va ca nici unul dintre ei nu a facut faptele pe care le-a facut Isus. Conducatori de osti au fost destui in istorie, intemeietori de sisteme filosofice deasemenea, dar nimeni nu a facut orbii sa vada sau mortii sa invie. Doar Isus Cristos si asta pentru ca EL e Fiul Lui Dumnezeu.