[AdrianAamz]

Referitor la intrebarea care constituie titlul "thread"-ului:

Ati sfatui un penticostal sa treaca la ortodoxie ?

Eu unul, cu slabele mele cunostinte despre ce inseamna ortodoxia, va spun sincer ca nu as sfatui pe nimeni sa treaca la Ortodoxie.

De ce ?
In primul rand, pentru ca e calea cea mai grea de a ajunge cineva in imparatia lui Dumnezeu. E ingusta, stramta, spinoasa, cu chinuri.
Si trebuie sa te lepezi de tine si sa iei o cruce de dus toata viata ( "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie"). In Ortodoxie, crucea e vizibila, are o consistenta materiala foarte greu de suportat... o gasesti infatisata peste tot, ca sa nu cumva sa uiti ca ai de dus o cruce... ca sa ai mereu in fata pe Hristos in stare de jertfa...

De ce sa iti asumi toate aceastea, cand se poate fara ?

In al doilea rand: in Ortodoxie lipsesc o multime de elemente placute si confortabile.
Lipseste mantuirea o data si pentru totdeauna.
Lipseste mantuirea automata.
Lipseste certitudinea mantuirii personale, desi, culmea, omul primeste tot felul de garantii ale acestei mantuiri.
Ortodoxia e severa; ea nu spune : "frate, vai, bine ai venit _ azi esti mantuit", ci spune "mai vino si maine, si poimaine, si de vreo 60 de ori pe an, si POATE candva vei avea sansa sa fii mantuit".
Lipseste bunul plac in interpretarea Scripturii.
Lipseste liberul arbitru in ceea ce priveste relatia copiilor cu Hristos. Noi ii imbracam cu forta in Hristos, asa cum ii imbracam cu forta in haine groase iarna. Le dam cu forta Trupul si Sangele Domnului, asa cum medicul ii vaccineaza cu forta.
Lipsesc bancile pe care sa stea jos toata lumea in timp ce se vorbeste despre Hristos.
Lipseste toleranta fata de traiul in pacat.
Lipseste toleranta fata de homosexualitate, fata de "casatoria gay".
Lipseste toleranta fata de "casatoria de proba".
Lipseste vorbirea in limbi pe care nu le stim.
Iar daca cineva stie o alta limba, oricum nu vorbeste in aceasta in cadrul comunitatii sale si a adunarii de cult, ci se foloseste doar de limba sa materna, ca sa poata sa fie inteles de toata lumea.
In Ortodoxie, e greu de vorbit despre si cu Hristos pana si in propria mea limba.... de ce sa ma mai complic cu alta ?

In al treilea rand, in Ortodoxie trebuie sa fii atent la prea multe lucruri deodata, sunt prea multe de stiut, prea multe de facut.
Ortodoxia pune mare accent pe smerenie. Cum sa fii smerit in lumea contemporana ? E un non-sens, un anacronism !
Sunt prea multe rugaciuni. E drept ca rugaciunea este convorbire cu Dumnezeu, dar ce e prea mult strica... nu ?
Sunt categorii delimitate de credinciosi: unii, o minoritate, sunt clerici si au privilegii pe care credinciosul mirean nu le are. E discriminatoriu.
Sunt prea multe obligatii si prea putine drepturi.
Ca atare, Ortodoxia nu e corecta politic !

In al patrulea rand, in Ortodoxie, Dumnezeu nu e niciodata singur _ nu e niciodata numai cu mine si pentru mine; ci e inconjurat de o multime de persoane: ingeri, sfinti.... a caror existenta este incomoda pentru omul contemporan. Caci sunt prea multe exemple de urmat, prea multe cazuri de oameni care au avut tupeul sa-L cunoasca si sa-L experimenteze pe Hristos INAINTEA noastra, a celor de aici si de acum !
E aiurea de tot ca in Ortodoxie exista o Mama a lui Hristos care trebuie cinstita intr-un mod mai deosebit. Dar dec e, ma rog ? Ca doar despre Maica Domnului putem sa ne permitem sa spunem ceea ce nu ne permitem sa spunem despre mamele noastre personale... si atunci, de ce atata zarva ???


In al cincelea rand: atat timp cat un ortodox se afla in trup, el nu va fi niciodata apreciat la adevarata lui valoare. Nu va fi niciodata considerat un sfant in viata, nu va spune nimeni niciodata despre el ca acel om a ajuns la sfintenie. La noi nu exista sfinti in decursul vietii pamantesti, chiar daca ar face minuni precum invierea din morti. Abia dupa moarte i se pot recunoaste, eventual, anumite merite. Prea tarziu...

In al saselea rand: in Ortodoxie nu avem un "vicar al Fiului lui Dumnezeu". Nu avem un Papa.
Nu am avut niciodata. El a aparut mai tarziu in Apus. Si a ajuns sa spuna : "La tradizzione sono io !" ("Eu sunt Traditia!")
Apoi a aparut Luther, care a vrut sa desfiinteze autoritatea papei; si a inlocuit-o cu autoritatea personala a fiecarui protestant, in asa fel incat fiecare s-a vazut la egalitate cu Papa.
Dar noi nu avem nici un Luther. Din cauza ca nu am avut Papa niciodata.