"Cand mintea e furata de mandrie si se infunda in ea insasi si-si inchipuie ca este ceva prin sine insasi fiindca se nevoieste, harul care o lumineaza in chip nevazut se departeaza de la ea si, lasand-o indata goala, ea isi da seama repede de neputinta ei.
Caci patimile navalesc asupra ei ca niste caini turbati si cauta sa o sfasie. Atunci nestiind ce sa faca si neavand unde sa alerge ca sa se izbaveasca, alearga, prin smerenie, la Domnul Care poate sa o mantuiasca" (Sfantul Simeon Noul Teolog).
|