[vsovivi]

Adică ei nu suferă pe Dumnezeu, îi descriu acuma pe ei, nu-L suportă aşa cum e El şi când ei simt taina umilinţei la cineva, sau taina recunoaşterii păcătoşeniei de sine, sau a recunoaşterii neputinţei omului, sau a recunoştinţei fără linguşeli ei se înfurie din pismă atât de violent şi de tare şi de brusc încât trimit pe oricine în ispită ca să oprească ceea ce se întâmplă, să smintească lucrurile văzute printr-o ceartă iscată pentru ''ascultare'' de ochii gLumii şi pentru respectarea făţarnică a unor funcţii părinteşti ca să se supună careva, conform cu nălucelile pripite şi îl scot în evidenţă ca nesupus pe Acela prin tactica asta nenorocită ce prinde la fricoşi:

hoţul strigă hoţii, trădătorul trădătroii, satana strigă satana ca în tulburarea respectivă iscată şi în sminteala stârnită să te surpi apoi singur după ce a trecut vijelia căutând răspunsuri, sfârşind prin a fi copleşit de căutarea motivelor zi şi noapte... dar nu există răspunsuri şi nici motive ci iarăşi a fost diavolul, ispititorul care nesuportând mântuirea iscă mare tărăboi pentru nimicuri... baalamuc iscat din năluceli pripite şi nenorociri iminente, cade drobul de sare de pe dulap pe copil, ca din grijă şi frică superstiţioasă să te atragă în război, să fi parte la scandal, să aprobi judecăţile gLumii crezând apoi unul sau altul cu viclenie că vor fi şi ei începători ai mântuirii... sau au participat la soluţionarea problemei,

defapt sunt uitările omeneşti, uitările ascultării, pe care unul le vede altuia şi ar dori ca musai celălalt să le fi ţinut cum trebuie ca să nu se fi ajuns aici, în veşnica nemulţumire pentru neajunsurile şi trădările altuia.

Adică dracii te ''ajută'':

1.Să uiţi să faci binele, promisiunea, lucrul tău... din iubire sfântă.
2. Daca totusi il faci, să nu il faci cum trebuie, nicidecum dupa voia Domnului şi felul şi timpul şi rostul cu care ar fi trebuit făcut.
3.Daca totusi faci binele cum trebuie, întreg, te bagă la socoteli unde te încearca mandria vicleniei ca esti tu autor al binelui şi te visează frumos că iată ai intrat în ispistorie şi numai tu ai merite in faţa lui Dumnezeu, uneori chiar mai mari ca ale Lui sau ale altora cu atât mai mult cu cât tu ai un păcat mai mic decât a celui căruia i-ai făcut binele.

Aşa-i cu prietenul... deci nu te împrieteni cu gândul, cu gândul răzbunării ci dacă tot ai ajuns victimă, măcar stai aşa şi nu răzbuna răul cu rău căci cade pe nevinovat şi nu întărâtându-vă unii pe alţii la dezbinare şi ceartă pentru ca să acoperiţi făţărnicia păcatelor cu păcatele... mele, ci stai aşa nu ca o victimă supărată aşteptând de frică scuzele care oricum nu vor mai venii niciodată, ci fii ca o victimă care din vina ei a ajuns cea mai mare victimă a tuturor timpurilor. Asemănaţi-vă cu Iuda Iscarioteanul dar fără să-L vindeţi pe Dumnezeu cu ce ştiu eu ce mijloc şi fără să vă puneţi gâtul în laţ apoi ci acceptaţi-vă situaţia de victimă care nu vrea să ştie de bărbat, nu vrea să cunoască îndeletnicirile păcatelor ascunse puse la cale... în cale... drept răzbunare ca model de uitare.

E rău când te bate ''tata''... ca să te mustre definitiv.

Şi ce-i mai place supăratului ca să fie pururea supărat...... de ce? Păi pentru ca să aibă motiv. Motiv de ceartă. Ce artă, păi artă marţială şi joială, aşa ca-ntre farisei şi pigmei.