[glykys]

Iar o sa ma puna la colt Cristi, dar nu ma pot abtine:

Mai fratilor, eu nu zic ca nu trebuie sa ne rugam pentru aproapele, da, sa ne rugam, daca si cum putem, dar sa nu mai aruncam cu vorbe mari incolo si incoace, sa nu ne mai laudam atata cu putinta si cu disponibilitatea noastra afectiva de a ne ruga unii pentru altii! Auzi, daca eu spun un Doamne miluieste pe forum, ma fac asemenea samarineanului milostiv! Spun disponibilitate afectiva, ca dragostea despre care se vorbeste in Corinteni, cea mai mare virtute dintre virtuti, nu stiu cine o are, si se manifesta prin jertfa tacuta (toate le rabda), nu se arboreaza prin toate partile prin cuvinte dulci si miorlaieli... Cititi la Sfantul Simeon Noul Teolog cate trepte sunt pentru a dobandi dragostea (prima e smerenia, penultima e nepatimirea!) iar cine a dobandit-o, acela a ajuns la masura desavarsirii! La felul in care vorbesc unii, am putea crede ca avem numai sfinti in viata pe forum, cei mai mari rugatori pentru sine, aproapele si dusmani, care au ajuns la nepatimire, au invins toate ispitele, care se hranesc numai cu rugaciune... noi nu le implinim pe cele mici, dar avem pretentia ca le implinim pe cele mari.

Inca o data, eu imi doresc ca toti-toti sa se roage pentru toti, sa se mantuiasca si sa se desavarseasca, dar sa nu traiasca in inselare, zicand: ia uite ce bun si ce iubitor de Dumnezeu si de aproapele sunt eu si ce rau e vecinul meu, ca nu a ajuns la masura mea!