"Ce este altceva trupul porcesc, decat a lasa pantecele fara hotar si a-l umple pururea si a nu avea vreme randuita anume pentru trebuinta trupului, cum au fiintele cuvantatoare. Si ce se naste din aceasta?
De aici se naste ingreuierea capului si multa greutate a trupului impreuna cu slabirea umerilor. Apoi, nevoia de a parasi liturghia (slujirea) lui Dumnezeu. Caci se iveste o lene de a face matanii in timpul ei; o nesocotire a inchinaciunilor obisnuite, o intunecare si o racire a cugetarii; o minte ingrosata care nu poate deslusi nimic din pricina tulburarilor si a multelor ganduri intunecate;
o negura groasa si intunecoasa intinsa peste tot sufletul; multa trandavie intinsa peste tot lucrul lui Dumnezeu, ba si in citire, datotita faptului ca acela nu gusta dulceata cuvintelor lui Dumnezeu; multa nelucrare a celor de trebuinta; o minte stapanita si imptastiata peste tot pamantul; mult must adunat in toate madularele; inchipuiri necurate in timpul noptilor, pricinuite de naluciri spurcate si de chipuri necuvenite ce starnesc o pofta care trece in suflet si-si implineste in suflet voile ei in chip necurat" (Sfantul Isaac Sirul).
|