"Sa ai totdeauna mintea la Dumnezeu, in somn si in stare de veghe, la mancare si in convorbiri, in lucrul mainilor si in orice alta fapta, dupa cuvantul proorocului: Am vazut pe Domnul inaintea mea pururea. Dar sa te socotesti pe tine mai pacatos decat tot omul. Petrecand timp indelungat in acest gand, se va ivi in intelegerea ta o luminare vie asemenea unei raze. Si cu cat o vei cere mai mult, cu mai multa luare-aminte si cu o cugetare neimprastiata, cu osteneala multa si cu lacrimi, cu atat ti se va arata mai stralucitoare.
Iar aratandu-ti-se, o iubesti. Iar iubind-o, te curatesti. Iar pe cel ce-l curateste, pe acesta il face in chipul lui Dumnezeu, luminandu-l si invatandu-l sa deosebeasca binele de rau. Dar sa stii frate, ca e nevoie de multa osteneala, ajutata de Dumnezeu, ca sa se salasluiasca aceasta in sufletul tau si sa lumineze in el ca luna intunericul noptii.
Mai trebuie sa fii atent si la atacurile gandurilor de slava desarta si de inchipuire de sine; si sa nu osandesti pe cineva, vazandu-l ca face ceva ce nu se cuvine. Caci dracii, vazand sufletul eliberat de patimi si de ispite, prin salasluirea harului, arunca in el unele ca acestea.
Dar ajutorul de la Dumnezeu sa fie in tine impreuna cu pocainta neincetata si cu coplesire de lacrimi. Ia seama insa sa nu patimesti ceva din multa bucurie si pocainta. De aceea sa nu socotesti ca acestea sunt din osteneala ta si nu din harul lui Dumnezeu. Caci atunci se vor lua de la tine si le vei cauta mult in rugaciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut" (Sfantul Simeon Evlaviosul).
|