[Eugen7]

Conciliul I Vatican

Conciliul I Vatican a fost convocat de papa Pius IX (1846-1878) la 8 decembrie 1869.
Au răspuns chemării în jur de 700 de episcopi, dintre care 200 erau din afara Europei. Au fost discutate chestiuni legate de disciplina bisericeascü, reforma clerului inferior şi a monahismului, reorganizarea şcolilor, problema misiunilor.

La 1 martie 1870, papa Pius IX a înscris pe ordinea de zi a sinodului, cea mai delicată problemă care ruma a fi discutată, anume chestiunea primatului şi infailibilităţii papale. Între timp în Apusul Europei apăruseră o serie de proteste împotriva acestei intenţii a papei, cunoscută deja în unele medii catolice. Renumitul istoric bisericesc Ignaţiu Döllinger de la München a publicat, sub pseudonimul Janus, lucrarea Papa şi Conciliul în care arată netemeinicia acestei dogme.

S-au făcut o serie întreagă de presiuni asupra sinodalilor să accepte dogma primatului apapal şi a infailibilităţii papale. În cele din urmă, aceasta a fost votată de 535 de episcopi şi proclamată prin enciclica Pastor Aeternus din 18 iulie 1870.

Din cauza împrejurărilor politice (războiul franco-german şi presiunile naţionaliştilor italieni care sub conducerea lui Garibaldi au intrat, la 20 seoptembrie 1870 în Roma, declarând statul papal ca fiind anexat la regatul Italiei), papa Pius IX a declarat închise lucrările sinodului. Puterea lumească a papei a dispărut, în schimb prin dogma primatului
apapal şi a infailibilităţii papale şi-a sporit puterea spirituală.

După încheierea sinodului, o serie de episcopi şi teologi din Germania, Austria, Elveţia, Olanda, Anglia şi America, s-au despărţit de Biserica Romano-Catolică şi au format în 1871, Biserica Vechilor Catolici. Ei s-au unit cu Biserica de la Utrecht din Olanda, numită a janseniştilor. Noua Biserică avea ca autoritate supremă sinodul, a introdus împărtăşirea sub ambele forme (pâine şi vin), a suprimat celibatul.

Multă vreme a existat o apropiere deosebită a acestei Biserici de Biserica Ortodoxă. Relaţiile s-au răcit brusc în momentul în care unele Biserici Vechi Catolice au introdus hirotonia femeii.