Conciliul I Vatican
Conciliul I Vatican
Conciliul I Vatican a fost convocat de papa Pius IX (1846-1878) la 8 decembrie 1869.
Au răspuns chemării în jur de 700 de episcopi, dintre care 200 erau din afara Europei. Au fost discutate chestiuni legate de disciplina bisericeascü, reforma clerului inferior și a monahismului, reorganizarea școlilor, problema misiunilor.
La 1 martie 1870, papa Pius IX a înscris pe ordinea de zi a sinodului, cea mai delicată problemă care ruma a fi discutată, anume chestiunea primatului și infailibilității papale. Între timp în Apusul Europei apăruseră o serie de proteste împotriva acestei intenții a papei, cunoscută deja în unele medii catolice. Renumitul istoric bisericesc Ignațiu Döllinger de la München a publicat, sub pseudonimul Janus, lucrarea Papa și Conciliul în care arată netemeinicia acestei dogme.
S-au făcut o serie întreagă de presiuni asupra sinodalilor să accepte dogma primatului apapal și a infailibilității papale. În cele din urmă, aceasta a fost votată de 535 de episcopi și proclamată prin enciclica Pastor Aeternus din 18 iulie 1870.
Din cauza împrejurărilor politice (războiul franco-german și presiunile naționaliștilor italieni care sub conducerea lui Garibaldi au intrat, la 20 seoptembrie 1870 în Roma, declarând statul papal ca fiind anexat la regatul Italiei), papa Pius IX a declarat închise lucrările sinodului. Puterea lumească a papei a dispărut, în schimb prin dogma primatului
apapal și a infailibilității papale și-a sporit puterea spirituală.
După încheierea sinodului, o serie de episcopi și teologi din Germania, Austria, Elveția, Olanda, Anglia și America, s-au despărțit de Biserica Romano-Catolică și au format în 1871, Biserica Vechilor Catolici. Ei s-au unit cu Biserica de la Utrecht din Olanda, numită a janseniștilor. Noua Biserică avea ca autoritate supremă sinodul, a introdus împărtășirea sub ambele forme (pâine și vin), a suprimat celibatul.
Multă vreme a existat o apropiere deosebită a acestei Biserici de Biserica Ortodoxă. Relațiile s-au răcit brusc în momentul în care unele Biserici Vechi Catolice au introdus hirotonia femeii.
|