Concliliul II Vatican
Concliliul II Vatican (1962-1965)
Papa Ioan XXIII a deschis conciliul Vatican II la 11 octombrie 1962, fiind prezenți 2500 de episcopi. Sinodul a durat până la data de 7 decembrie 1965 când a fost închis de papa Paul VI. Au participat 2500 de episcopi. Sinodul a avut patru sesiuni, fiecare discutând diferite probleme, după cum urmează:
- sesiunea I: probleme de natură liturgică, admițându-se posibilitatea spvârșirii slujbelor în limbile naționale. De asemenea s-a discutat despre izvoarele revelației și mijloacele de comunicare socială;
- sesiunile II-III: chestiuni legate de Biserică: relația Bisericii Catolice cu ecumenismul, cu Bisericile orientale catolice etc. De asemenea a fost emis un document cu numele De ecclesia în care se stabilea raportul dintre autoritatea colegiului episcopilor și autoritatea papală. Pontiful roman este definit ca și principiu și temelie a unității episcopilor și credincioșilor. Fără aprobarea papei, colegiul episcopilor nu poate aproba nimic, nici nu poate modifica vreo hotărțre dată de papa. Hotărârile luate de papa de la sine, fără consensul Bisericii, se numesc ireformabile și luate sub asistența Duhului Sfânt, prin urmare ele nu pot fi contestate de coelgiul episcopilor.
- sesiunea IV: s-a discutat libertatea religioasă, colegialitatea, organizarea conferințelor episcopale, a seminariilor teologice, educația religioasă, apostolatul laicilor, relația cu alte religii etc.
La 7 decembrie 1965 a fost citită, atât în catedrala Sfântul Petru din Roma, cât și în catedrala Sfântul Gheorghe din Constantinopol, o declarație comună prin care erau ridicate anatemele din 16 și 20 iulie 1054 pronunțate de cardinalul Humbert, în numele papei Leon IX asupra Bisericii Ortodoxe și cea pronunțată de patriarhul Mihail Cerularie asupra Bisericii Apusului. Acest eveniment era rezultatul unor serii de discuții între Biseria Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică.
|