Pentru orice pacat putem face pocainta. Pentru pacatul sinuciderii nu mai putem face pocainta, nu ne putem smeri, nu ne mai putem plange acest pacat. Prin urmare, prin sinucidere, omul care cade in acest pacat isi agoniseste iadul, desi se poate sa fi savarsit in viata lui si fapte bune. Caci conteaza starea in care se afla sufletul in momentul in care murim.

Deznadejdea este un pacat foarte mare importiva caruia trebuie sa luptam cu forta duhovniceasca in momentul in care suntem ispititi. Daca oamenii ar avea puterea duhovniceasca de a lupta cu deznadejdea, n-ar mai fi nevoie de atatia medici psihiatri. Cand simtim ca pentru o ispita mai mare sau mai mica ne intristam peste masura, e clar ca e si necuratul pe aproape care exagereaza lucrurile si ne face sa credem ca numai noi avem dreptate in timp ce toti ceilalti sunt vinovati.

Omul echilibrat ,care il are pe Dumnezeu , suporta incercarile, isi ia crucea si o duce asa cum poate. El e constient ca, oricat de grea ar fi viata, inca nu i s-a pus cununa de spini pe cap, deci Iisus a suferit mai mult ca el.

Omul cu o structura labila, care a fost obisnuit sa braveze, nu suporta sa fie smerit de nimeni si de nimic. Nu suporta nici crucea, despre care considera ca e buna doar pentru altii. Si atunci diavolul intra in el fara probleme si face cu el ce vrea. Nu e de glumit, oricui i se poate intampla sa fie ispitit de diavol, dar trebuie sa strigam si sa cerem ajutor de la Hristos.

Omul zilelor noastre, spunea un parinte, plange dupa comori trecatoare, dar sufletul lui nu si-l plange.

Dumnezeu sa ne ajute sa ne plangem din timp sufletul pentru a nu da loc celui rau in sufletele noastre. Si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate, caci stie El de ce ni le da. Sa-I multumim, asadar, si pentru sanatate si pentru boala si pentru prieteni si pentru dusmani, si pentru bogatie si pentru saracie si pentru bucurii si pentru necazuri.

Facand asa, duhul deznadejdii se indeparteaza imediat de la noi, iar Dumnezeu, care a ingaduit cu un scop necazul respectiv, mai devreme sau mai tarziu, va rezolva totul dupa voia Sa, dar intr-un mod benefic pentru suflet. De aceea, in momente grele, sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, caci El stie cel mai bine ce ne este de folos pentru mantuire.

In inchisorile comuniste oamenii erau supusi la torturi si totusi cei care se agatau cu nadejde de mila lui Dumnezeu puteau sa fie fericiti si acolo. Acolo isi agoniseau virtuti crestinesti si o fericire adevarata, Dar al Duhului Sfant chemat prin rugaciunea in smerenie, tranformand astfel inchisorile in loc al nevointei pentru Dumnezeu.