La mine din fericire a fost invers adica nu credeam fiindca nu am avut dovezi si abia cind am avut certitudini am crezut.
Iar certitudinile au fost ..
eram indrumat de un prieten credincios care imi spunea ca daca Dumnezeu exista atunci El are o energie care se numste duh sfint si ca pentru a putea simti duhul sfint ca pe un vint racoros trebuie sa obtin mai intii botezul sfint (indiferent de religia in care il ceream) pentru ca imi explica botezul de mic copil nu mai este valabil pentru ca nu am fost credincios si nu am avut o viata spirituala si ca trebuia sa il cer inca odata asa incit am mers si am cerut botezul in orice religie sau cale spirituala pe care o intilneam
iar dupa un timp am primit botezul cu adevarat insa nu am simtit de la bun inceput ceva la nivel fizic (ca un vint) ci am simtit doar o transformare interioara in bine, o limpezire, o curatire care a fost brusca si f. evidenta. Asa incit devenise prea evident ca Dumnezeu exista, dupa care am inceput viata spirituala mai in serios ajutat fiind si de curatare iar in timp am simtit si acel vinticel mai racoros sau mai caldut dupa cum era starea interioara dar si alte trairi profunde si inaltatoare incomparabile si inconfundabile.
Apoi am inteles ca -in momentele cind sint bine limpezit- faptul ca simt racoarea duhului care se schimba in cald sau rece ca raspuns la nedumeiririle mele se manifesta de fapt darul deosebirii adevarului si al duhurilor ca un fel de detector al celor nevazute si al realitatii dincolo de minte.
|