Citat:
În prealabil postat de Mihai36
Problema nu sint lipsa experiementelro sau rezultatelor stiintifice ci pe de-o parte faptul ca unii se incapatineaza sa nu le creada iar altii adica noi nu prea avem habar de ele fiindca nu sint popularizate decit sporadic si in prea mica masura.
Iar rezultatele sint cu grade de credibilitate diferite.
Insa toate conduc la acelasi rezultat , exista o programare -un scop si o inteligenta cosmica care s-a dovedit a fi exact Dumnezeul la care se roaga credinciosi pamintului.
Si asta deranjeaza bisercutele particulare care pretind exclusivitatea lui Dumnezeu in virtutea luptei concurentiale.
|
Cu certitudine: există design inteligent și acest univers este rezultatul voinței lui Dumnezeu. Dar în ce constă acel design inteligent? Nici nu mă gândesc că aș putea ști vreodată! Sau că acest design s-ar reduce la ce am descoperit noi în știință sau rezultatele "remarcabile" ale umanității? Deșertăciune a deșertăciunilor...! Nu sunt de acord că rezultatele științifice (cel puțin, până în prezent și cred că niciodată) vor putea să confirme sau să infirme existența lui Dumnezeu. Doar credința face legătura între datele / informațiile științifice și afirmă / probează existența Creatorului. Nici nu cred că știința va putea vreodată proba existența lui Dumnezeu, cum nu va putea infirma serios, onest și riguros non-existența Lui.
Nu cred că ar trebui să picăm în plasa unor scientifisme ieftine sau mai rău, scientologii și să găsim prezența sau absența lui Dumnezeu în micro / macrocosmos.
Adepții "demonstrațiilor științifice" (ordinea universală, prezența planului divin etc.) care, cică, confirmă existența lui Dumnezeu omit un adevăr elementar: dacă s-ar constata de către oamenii de știință că ordinea universală face parte dintr-o dezordine infinită, iar această ordine aparentă este parțială, limitată doar la universul cunoscut, ar demonstra cumva aceasta că Dumnezeu nu există, fiindcă noi suntem incapabili (datorită finitudinii noastre) de a găsi cauzalități divine? Demonstrarea unui haos perpetuu și universal de către oamenii de știință nu i-ar determina pe unii să migreze înspre necredință? Sau se vor trezi credincioși care să afirme răspicat că există, totuși, ordine divină (plan universal), dar nu-l pot vedea ei, necredincioșii. Despre această știință s-a spus "deșertăciunea deșertăciunilor". Știința despre Dumnezeu și actul înfăptuirii creației se numește religie / teologie. Să nu confundăm cele două demersuri total ireconciliabile (ireconciliabile fiindcă se referă la două realități distincte). Altfel spus, vorbim despre operă sau despre autor?
Știința ține de creație, de această lume circumscrisă realității noastre limitate și cu adevărat incomplete, realitatea eternă a Dumnezeirii fiindu-ne total necunoscută, poate fi perceptibilă prin Mântuitorul Iisus Hristos,
El fiind Cel care ține legate încă cele două realități, fiindcă ne-a spus-o "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața". Și cunoscând Adevărul, adică pe El, vom fi acasă. Toate celelalte sunt teorii frumoase, unele bine articulate (design inteligent și ordine universală) dar care nu țin locul Adevărului. Fiindcă adevărul nu este o proprietate, o caracteristică a unor enunțuri despre realitatea înconjurătoare, pentru noi, creștinii,
Adevărul este O Persoană, Una din Cele Trei ale Dumnezeirii, iată, de ce, când vorbim despre Creator și design inteligent nu putem să o facem despărțind actul creator de Creatorul însuși.