Citat:
În prealabil postat de fallen
Evident ca e mult mai greu decat pare, si inca cu mult mai greu decat cel alimentar.
|
Da, dar scopul postului este infranarea de la pacate, nu un simplu regim alimentar. Si tocmai pt ca e cu mult mai greu, cu cat nevointa/stradania sincera este mai mare, cu atat mai mare rasplata de la Dumnezeu, cu atat mai mult cu cat infranarea de la pacate face omul mai bun, mai bland, mai smerit, el devine o mangaiere pentru cei din jur, pentru familia sa si cei cu care intra in contact, implinind astfel intr-un fel dragostea pentru aproapele, macar si numai in masura in care nu ii mai agreseaza pe cei din jur cu pacatele pe care le facea inainte, iar familia ta fii sigura ca s-ar bucura si te-ar incuraja daca te-ai straduii mereu mai mult in sensul asta. Asa ca in loc sa te descurajezi si sa abandonezi ca familia te-a descurajat sa tii post alimentar, mai bine te-ai stradui si mai mult sa vezi ce poti face astfel incat sa placi si Lui Dumnezeu si familiei tale, anume postul de la pacate. Si nu trebuie sa astepti urmatorul post pt asta, ci incepe chiar de pe acum, putin cate putin in fiecare zi sa te stradui mereu mai mult in sensul asta (si astfel in post iti va fi mult mai usor daca in fiecare zi te antrenezi, pina la post, in lupta cu pacatele), pentru ca Dumnezeu nu ne vrea nepacatosi si sfinti numai in post ci vrea sa facem voia Lui tot timpul. Iar Dumnezeu vede in fiecare moment stradania omului si nici o stradanie nu ramane nerasplatita de El.
Citat:
În prealabil postat de fallen
Ba inca mai greu atunci cand il tii si pe cel alimentar pentru ca ispitele sunt si mai mari. Faptul ca nu maninci de dulce nu te face sa fii mai calm, ci din contra incepi sa "vezi" in jur lucruri care te deranjeaza (asta s-a intamplat in cazul meu, si probabil asta este unul din motivele pentru care n-am fost incurajata sa mai tin post). Nu stiu daca asta trebuia sa se intample sau a fost un 'atac' din partea necuratului, dar eu simteam in sufletul meu ca acum era momentul sa imi fac dreptate, sa imi spun punctul de vedere, sa nu mai accept alte compromisuri, etc.
|
Ispitele astea sint de fapt patimile noastre care ies la iveala si astfel ni le putem cunoaste mai bine tocmai pt ca ne "sar in ochi" si noua, atunci cand rabufnesc si astfel ne putem cunoaste pe noi mai bine (ne putem cunoaste raul ce zace in noi, sau slabiciunile noastre rele) si sa luam masuri impotriva acestor patimi, in primul rand cerand ajutorul Lui Dumnezeu prin rugaciune (sa ne ajute El sa scapam de patimi, recunoscindu-ne neputiintele in fata Lui Dumnezeu de fiecare data cand cadem in vreun pacat desi ne-am straduit sa nu-l facem, smerindu-ne) si straduindu-ne permanent sa ni le infrinam cultivand virtutile (si de fiecare data cand cadem in vreun pacat sa ne ridicam si sa continuam sa ne straduim sa nu-l mai facem).
Vezi cata intelepciune este in randuiala bisericii de a imbina postul alimentar cu postul de la pacate, ca sa ne cunoastem patimile (care rabufnesc) si sa ne cunoastem pe noi insine si astfel sa stim de ce ar trebui sa scapam (cunoasterea patimilor noastre ferindu-ne astfel de mandrie)?!
Nu ti se pare minunat - si motiv sa multumesti Lui Dumnezeu - numai si pt faptul ca ai constientizat cum anumite tendinte rele au inceput sa scoata capul in post, astfel cunoscandu-te pe tine mai bine si astfel putind de exemplu sa-ti faci o lista cu toate aceste tendinte rele (pe care e bine sa le discuti cu duhovnicul tau la spovedanie pt ca odata manifestate sint pacate) si de acum inainte sa te concentrezi pe infranarea lor si cultivarea virtutilor "contrare" patimilor?
Gandeste-te ce bogatie uriasa e chestia asta! Constientizezi ca vezi in jur lucruri care te deranjeaza la altii - iata o ocazie de a exersa infranarea de a-i judeca pe altii; iata o ocazie de a te gandi ca asa cum altii au chestii care te deranjeaza, asa probabil si tu ai chestii cu care ii deranjezi pe ceilalti, asa ca e o ocazie nemaipomenit de buna de a face dreptate in sens bun si de a-i rabda si tu pe ceilalti cu lucrurile cu care te deranjeaza, asa cum probabil si ei te-au rabdat pe tine cu lucrurile cu care ii deranjezi; iata o ocazie de a rasplati un rau (ceva ce tu percepi ca rau, ceva ce te deranjeaza), cu un bine (ofera-le in schimb dragostea, bunatatea si rabdarea ta; macar o vorba sau un gand bun); iata o ocazie de a ierta (ceva ce tu consideri o nedreptate); iata o ocazie de a-ti exersa capacitatea de a-ti spune punctul de vedere cu toata dragostea sincera, de a exersa sa te exprimi in asa fel incat sa nu-i ranesti tu pe ceilalti prin felul in care te exprimi (iar de obicei asta inseamna sa te exprimi cu bunavointa si dragoste sincera fata de cei din jur); iata o ocazie de a te ruga la Dumnezeu pentru cei ce te-au deranjat; iata o ocazie de a te ruga la Dumnezeu pentru tine, ca El sa-ti dea rabdare, infranare si dragoste, etc.
Si ai sa vezi ca pentru fiecare pas din acesta mic pe care il faci spre Dumnezeu, pentru fiecare stradanie mica pe care tu o faci pentru Dumnezeu cu sinceritate si bunavointa, Dumnezeu face 1000 spre tine, pentru tine!
Dumnezeu cu siguranta cunoaste totul despre noi. Ingaduind insa ispitele Dumnezeu ne da ocazia sa ne cunoastem pe noi, sa ne cunoastem neputiintele si limitele si sa ne smerim cerindu-i in permanenta ajutorul, sa alegem sa mergem spre El straduindu-ne sa implinim voia Lui, sa alegem sa ne indreptam, sa alegem sa ne ridicam de fiecare data cand am cazut.
Priveste-le ca pe niste lectii prin care Dumnezeu te invata despre tine, despre cum te tine El de mana si te ajuta cand te-ai astepta mai putin, despre cum trebuie sa-i ceri tu PERMANENT ajutorul (prin rugaciune), pentru ca realmente toti avem nevoie de El, ca fara El nu putem face singuri nimic.