Citat:
Īn prealabil postat de Anna
Inca o intrebare. Poate se starnesc si aici discutii nemarginite. Am citit undeva ca Maica Siluana spunea(si nu numai ea, am mai citit pe undeva dar nu mai stiu unde) ca dusmanul ne atrage prin alergarea dupa placere si fuga de durere. Dar cum bine stim, suntem facuti pentru bucurie.
Eu sincer de multe ori nu fac diferenta intre placere si bucurie. De exemplu, citesc un roman, e placerea estetica acolo sau gasesc si ceva bucurie? Ca amandoua sunt sufletesti ca sa zic asa. Sau cand mananc mere verzi, mie tare mult imi plac, e doar placere sau e si bucurie? Nu fac diferenta. Fani, as aprecia daca mi-ai raspunde si tu.
Multumesc!
|
Bucuria pe care o simti,o poti darui si altora. Placerea pe care o simti, nu. Eu pot sa ma bucur cu tine cand mananci mere verzi, pentru ca imi poti transmite starea ta.E o stare sufleteasca.Dar nu simt placerea gustului decat daca mananc si eu.E o stare trupeasca.Deci despre placerea pe care o simti poti doar povestii, pe cand bucuria pe care o simti, o poti transmite si altora chiar si fara cuvinte.
De aceea eu cred ca bucuria e a sufletului si placerea e a trupului.