Pana la urma m-au coborat la raze. Au vazut ca intr-adevar piciorul fusese pus stramb, si deja incepusera oasele sa se sudeze. Profesorul si-a pus ochelarii:
-Bre parinte, zice, esti foarte pacatos. Acum mi-am dat si eu seama. o sa vezi ce o sa tragi acum! trebuie sa.-ti rupem piciorul si sa-l punem din nou bine.
au incepus sa loveasca cu putere ghipsul ca sa se sparga,. eu nu ziceam nimic, imi faceam smerita mea rugaciune.
- Acum nu vorbesti, imi zice. Dar acuma o sa-ti iert eu pacatele.
La un moment dat au tras, au scos ghipsul. Ma durea tare. Doi doctori ma trageau de piciorul, iar profesorul, cu podul palmei, ma lovea peste gabma cu putere ca sa rupa oasele.
-Ei, bre parinte, o sa-ti iert eu pacatele dar langa ale tale au sa fie iertate si ale mele.
Imi rupeau osul. se sudase putin si ma durea de nesuportat. imi strangeam buzele. in cele duin urma l-au rupt. M-au intins iarasi la raze, au intins piciorul si l-au asezat drepñt. apoi mi-au pus din nou ghispul, cu atentie si m-au trimis la pat.
Doua-trei luni, nu-mi amintesc bine, am ramas la pat. Dupa acest rastimp m-au ridicat si mi-au dat sa tin douya carje, ca sa pot pasi. Eu nu le voiam. imi zice profesorul:
- Sa le iei, sa te poti ridica fiindca te-a istovit repausul.
N-am tinut mult carjele, caci am inceput sa ma tarasc singur. Ma temeam de carje, nu cumva sa ma obisnuiesc cu ele si apoi sa nu le mai pot lasa.
Atunci profesorul mi-a zis:
-Sa te ingrijesti sa cumperi un baston.
-Nu, ii zic, nu-l vreau.
-Esti preot, imi zice si esti neascultator? Sa asculti, altfel cazi si-ti rupi oasele.
Am fost nevoit atunci sa-i spun surorii mele:
-sa-mi cumparati un baston. suntem saraci dar trebuie sa-mi cumparati un baston, sa pott arunca astea ca ma stramtoreaza.
Era ora 11 dimineata si am coborat in carje la biserica spitalului. Sora mea s-a pregatit indata sa mearga pe starda Eolou, ca sa-mi cumpere un baston. Cand sa plece , o doamna cu un baston in mana a intrat in biserica.