Citat:
În prealabil postat de costel
Multa vreme mi s-a parut nefiresc sa vad ca sunt persoane care citesc un acatist intr-un mijloc de transport in comun. Mi se parea firesc sa-l faca acasa sau in biserica. Mai tarziu mi-am dat seama ca pentru unii acest act nu era o lectura, ci o rugaciune, care poate fi facuta oriunde, chiar si in astfel de imprejurari.
|
Cunosc un om care avea ispita de a se enerva in trafic la volan. Incercand sa-si dobandeasca pacea si sa se lupte cu pacatul maniei, omul a inceput sa citeasca acatiste la stopuri (de fiecare data cand oprea masina la stop), iar in timp ce conducea, pe de o parte fiind in starea de pace specifica rugaciunii, pe de o parte gandindu-se la intelesul fragmentelor de acatist pe care le citea la stop, nu se mai enerva in trafic (pentru ca nu mai observa nedreptatile din trafic, ci avea mintea ocupata cu rugaciunea). Intr-un oras aglomerat reusea sa citeasca un acatist intreg dintr-un capat pina in celalalt al orasului. Si a facut asta pina cand a devenit un om extrem de calm, imperturbabil la volan (a scapat de obiceiul de a se enerva la volan) si s-a si imbogatit cu intelepciunea cuvintelor de folos pe care le-a aflat din acatiste (a invatat ceva duhovnicesc din asta). Iar ajutorul/binecuvantarea Lui Dumnezeu a fost mare pt acel om.
Asa ca nu ti se pare mai bine ca omul sa se roage un acatist si in mijloacele de transoprt in comun decat sa stea sa-si judece semenii care eventual il deranjeaza cu ceva? Nu e mai bine sa-si preocupe mintea cu rugaciunea decat s-o lase sa zburde la amintirile pacatelor de peste zi, daca tot are o pauza (de ex in tramvai)?
Rugaciunea ne fereste de pacat in atat de multe moduri subtile!
Cauta doctor inainte de a te imbolnavi si roaga-te inainte de a veni ispita. Roaga-te, caci rugaciunea te va feri de pacat. Sfatul asta l-am primit de la un parinte. Si are atat de multa dreptate!
Oricum sintem datori sa ne rugam oricand. Biserica recomanda crestinului rugaciunile anumitor momente ale zilei (de dimineata, de seara, la inceperea/terminarea lucrului, la mese, etc), deci toti credinciosii practicanti se roaga la anumite ore/momente ale zilei. Imagineaza-ti cum "aude" Dumnezeu rugaciunile noastre - dimineata si seara toti credinciosii "practicanti" intr-un cor, in restul timpului zilei numai rugaciunile monahilor presupun (sau cu precadere), in noaptea de Inviere ale tuturor. Dar oare monahii aia au vreun har special fata de noi mirenii? Oare nu ar trebui sa ne alaturam si noi, in masura posibilitatilor timpului nostru rugaciunilor lor pe restul parcursului timpului zilei? sau la noi e cu orar si in rest pauza (de parca am fi niste robotzei care pornesc la anumite ore)? Oare in Rai oamenii se roaga tot asa "cu orar" sau se roaga continuu (cum zice rugaciunea)? Pai daca vrem sa ajungem in Rai, presupun ca ar trebui sa ne invatam, sa ne facem un obicei, de a ne ruga mai mult, cred, nu? Eu intrebarile astea mi le-am pus la un moment dat, gandindu-ma oare cum ar fi daca si Dumnezeu ne-ar asculta (ar raspunde) rugaciunilor noastre tot asa, cu orar, numai in anumite momente ale zilei, asa cum avem noi teninta sa ne rugam "cu orar" Lui. Ar fi tare rau pt noi... Asa ca sa multumim Lui Dumnezeu pt mila si iubirea Sa pt noi si, daca il iubim, sa ne rugam cat mai mult, macar de fiecare data cand ne aducem aminte de El si in afara "orarului" minim cerut de biserica.