[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Pai mireasa a vrut casatoria religioasa sau mirele, care era credincios??
Daca eu as fi cu un baiat ateu nebotezat, sau de alta religie, nu conteaza, cu siguranta as dori casatorie religioasa pentru mine, iar el cu siguranta ar accepta daca ma iubeste. Nu este insa normal ca apoi el sa fie obligat (santajat) sa se boteze impotriva vointei lui si sa se si Spovedeasca fara sa creada in nimic doar ca sa poata fi cu cea pe care o iubeste. Este absurd. Iar in Biblie scrie clar ca omul necredincios se mantuieste prin sotia credincioasa si vice-versa, deci nu mi se pare normal sa nu se poata face casatoria religioasa daca doar unul din doi este credincios. Dimpotriva, este normal ca necredinciosul sa se mantuiasca prin iubirea celui credincios, din moment ce legea lui Dumnezeu este legea iubirii. A oamenilor insa vad ca alta este legea din pacate.

Santaj? Eu nu vad nici un santaj. Biserica nu obliga pe nimeni nici sa se boteze daca nu isi doreste asta, nici sa se cunune religios, nici sa se spovedeasca, nici nimic.

Persoana care a deschis acest topic, nu a dat prea multe detalii despre cei doi si am risca sa facem speculatii aiurea. Ne-a spus totusi ca atat mirele botezat cat si mireasa nebotezata urmeaza sa se casatoreasca religios.

Din cat am inteles, mireasa necredincioasa, in cooperare (ca sa nu zic cardasie, ca-i urat ) cu mirele „credincios” ( wow!) au pus la cale casatoria la Biserica ca un fel de conspiratie, o misiune secreta, sperand sa primeasca cununa regala prin frauda si impostura.
Impreuna cu mirele „credincios”, subliniez. Daca tu intelegi ca un sot credincios face conspiratii impotriva Celui-in-care-crede, da-mi voie atunci sa am alta parere despre ce inseamna un sot credincios.

Am mai auzit de miri care au conspirat impotriva parintilor, rudelor, legilor si
s-au casatorit cum au vrut, dar e primul caz cand aud de miri care vor sa-L sfideze pe Cel-ce-pe-toate-le-stie tocmai in casa Lui.

In cunostinta de cauza, atat mireasa necredincioasa cat si mirele „cel credincios”, si-au facut si un plan „B”, de rezerva, in eventualitatea ca planul initial esueaza si sunt deconspirati de vreo ruda enervanta si bagacioasa.

Chiar ei au zis ca nu vor ca preotul sa afle decat daca cumva sunt stransi cu usa si sunt dati in vileag.
Ceea ce s-a si intamplat, pt. ca nu trebuie sa fii geniu sa stii ca Dumnezeu nu poate fi pacalit.

Cu toate astea, preotul accepta sa o boteze. Sunt convinsa ca nu a obligat-o sau santajat-o.
Le-a spus care e randuiala lui Dumnezeu. Daca vor, bine! Daca nu, that’s all folks!

Acuma, in realitate, poate mireasa chiar a ajuns sa-si dea seama in sufletul ei ce inseamna Botez si l-o fi cerut de bunavoie. Si atunci toata discutia asta e inutila.
De aceea am intrebat daca a catehizat-o cineva inainte.

Sunt absolut convinsa ca n-a obligat-o nimeni pe mireasa, n-a fortat-o nimeni impotriva vointei ei. Preotul nu poate s-o boteze decat la cererea ei expresa, nicidecum nu are cum s-o forteze.

Daca cumva, in lipsa unei cateheze serioase, s-a botezat mai mult inghitind in sec, nu stiu ce sa zic despre validitatea unui asemenea botez. Am spus intr-o postare anterioara, ca e nevoie de deschidere pt. a primi harul Botezului.

Initiatoarea topicului spunea ca dupa ce preotul a aflat, ambii miri au fost suparati ca au fost dati in vileag. Ei ar fi sperat sa le iasa pasientele si fara botez. Asta spune multe si despre „credinta” sotului „credincios”, nu ? Crezi ca o sotie necredincioasa s-ar putea mantui prin credinta si iubirea unui asemenea sot credincios, asa cum scire in Scriptura?

In realitate, doar Dumnezeu stie toate datele problemei, dar daca as fi fost eu in locul preotului, n-as fi botezat-o decat din dorinta ei expresa dupa o perioada de catehizare.

In alte situatii, cand un credincios doreste sa se casatoreasca cu cineva avand alte convingeri, parerea mea e ca o casatorie nu poate sta in picioare avand la baza doar atractia si fascinatia psiho-somatica. Desigur, se pot casatori, insa de cele mai multe ori, se dovedeste ca a fost doar o indragostire intensa care se stinge la fel de repede precum s-a si aprins, adica ca un foc de paie.
Daca cei doi nu au in comun, in special viziunea asupra transcendentului si vietii viitoare, mai devreme sau mai tarziu, contrariile se vor bate cap in cap. It’s just a matter of time!

Cat despre legea iubirii pe care le-o propune Dumnezeu celor doi miri care vor cununie la Biserica, ea e in primul rand o iubire duhovniceasca-agape, spre mantuire.
Abia apoi, implica si filia si de abia in cele din urma si erosul.

Legea oamenilor dupa criteriile veacului secularizat e exact opusa, pornind tocmai de la eros si atractie fizica, fascinatie intelectuala si alte trairi, sfidand exact iubirea duhovniceasca in Hristos.

Asa incat, eu una n-as sfatui pe nimeni sa se casatoreasca chiar daca intre cei doi exista impartasire de trairi, idei, sentimente, atractie fizica si alte preocupari comune, daca nu sunt compatibili si dpdv spiritual, daca intre ei nu exista si nu poate exista si iubirea duhovniceasca in Hristos.

Daca cineva credincios vrea sa se casatoreasca cu un ateu, ar trebui sa fi aflat deja ce a spus Hristos: „ de iubeste cineva pe sot sau pe sotie, sau pe mama sau pe tata, sau pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe Mine, acela nu este vrednic de Mine”.
Biserica nu-l va obliga pe ateu sa se boteze, dar ii va spune partenerului credincios ca o iubire fara Hristos nu poate ajunge departe. E ca un zbor cu o aripa franta.
Iti suna a santaj?

Dar de iubeste cineva o sotie necredincioasa impreuna cu care pune la cale o conspiratie tocmai impotriva lui Hristos, acela cum crezi ca e?