[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Sunt perfect deacord cu cele scrise in cazul unei casatorii intre necredinciosi, atunci intr-adevar nu are nici un rost sa se cunune la Biserica daca nu cred in Hristos.

Eu vorbeam de casatoriile mixte credincios-necredincios. Faptul ca mirele a gresit ascunzand, nu pot sa consider ca o lipsa totala de credinta din partea lui, pentru ca nu se poate gandi in extreme: ori fara credinta, ori credinta beton. Majoritatea credinciosilor sunt undeva intre aceste doua extreme si deci gresesc. Mirele a dorit casatoria religioasa tocmai pentru a o face in Hristos, si se vede bine ca stia ca biserica va refuza sa i-o dea din cauza ca se casatorea cu o persoana necredincioasa. Asta mi se pare anormal, existenta unui astfel de refuz din partea bisericii, refuzul bisericii de a acorda Taina Casatoriei unui credincios pe motiv ca nu se casatoreste cu un credincios in conditiile in care se stie ca o persoana necredincioasa se poate mantui prin sotul credincios. Pentru ca in momentul in care preotul a descoperit ca femeia nu era credincioasa, nu a acceptat sa ii casatoreasca pur si simplu pentru ca cel credincios sa aiba parte de unirea in Hristos cu persoana iubita, ci preotul a botezat un necredincios iar mirele tot cu o persoana necredincioasa s-a casatorit. Deci practic nu s-a realizat altceva decat ceea ce a dorit mirele de la inceput si in plus s-a pangarit Taina Botezului. Iar catehizarea nu ar fi rezolvat problema pentru ca nu vine credinta prin catehizare, mireasa nu ar fi ajuns credincioasa din cauza catehizarii (ce simplu ar fi, nu?), deci tot necredincioasa s-ar fi botezat.

Deci, daca mi se va intampla sa aleg ca si partener de viata un om necredincios sau din alta religie, va trebui sa traiesc fara Taina Casatoriei? Cam aici este anomalia, si acum ma intreb daca in toate curentele crestine o fi asa, sau exista si exceptii.

Draga Adriana, cum ziceam mai sus, am spus deja prea mult despre aceasta situatie si despre doua persoane pe care nu le cunosc, despre care nu am alte detalii decat cele spuse aici pe topic. Nu pot sa mai inaintez cu speculatiile, pt. ca nu cunosc nici ce a fost in sufletul mirelui si miresei, nici inainte, nici dupa botez.

Nu cunosc credinta mirelui, (cine stie ce pacat mi-am facut, speculand aiurea despre el), nu stiu nici cum s-a desfasurat discutia dintre mireasa si preot, nu am date nici despre motivatia miresei de a se boteza pana la urma, nu cunosc daca a fost sau nu pangarit botezul (asa cum spui tu), prin urmare orice as zice in plus, risc sa vorbesc aiurea si in necunostinta de cauza.

Totusi, imi vine greu sa cred ca preotul nu a trecut in revista toate nuantele problemei, toate implicatiile, dar intrucat nu stiu mai mult, eu ma opresc aici.

Sper totusi ca mireasa sa-si fi deschis sufletul pt. a primi harul Botezului si sa nu fi ramas impermeabila launtric la roua Duhului.
In rest, necunoscute ne sunt noua multe din caile Domnului.

Iar daca e sa ma intrebi pe mine, cum ar fi daca ai alege un viitor sot necredincios sau de alta credinta, am zis si intr-o postare anterioara, ca hotararea de a face un asemenea pas trebuie sa treaca neaparat si prin filtrul compatibilitatii duhovnicesti. Hotararea asta nu ti se "intampla", ci o iei in deplina cunostinta de cauza, dupa mai multe deliberari.

In perioada de inceput a relatiei, cu siguranta veti discuta si despre subiecte existentiale ce tin de niste domenii esentiale:
-despre orientarea spirituala, despre viziunea asupra sensului vietii
-despre disponibilitatea, deschiderea, curiozitatea lui fata de credinta ta
-despre viziunea personala asupra comunicarii si angajamentului reciproc
-despre valori si atitudini morale (eventual in cazuri concrete)
- despre scopuri legate de viata de aici si acum; si daca sunt cu bataie lunga pt. mantuire etc., etc.

In functie de impresiile pe care vi le faceti in perioada de inceput a relatiei, va puteti da seama daca si cam cat se poate inainta in profunzimea relatiei.

Daca unul din voi are inclinatia de a crede in mituri gen “iubirea invinge tot ”, sau daca crezi ca din taina iubirii dintre doi oameni, Dumnezeu poate lipsi, ca doar sunt implinite celelalte criterii, atunci veti minimaliza amplitudinea problemelor care apar inevitabil sau veti evita sa cautati solutii reale.

Crezand ca iubirea dintre voi in afara relatiei fiecaruia cu Hristos, poate rezista socurilor lumii acesteia, risti sa intri si sa ramai intr-o relatie in care inevitabil, sooner or later, credinta celui credincios se va ciocni de necredinta celui necredincios. Ce faci intr-o situatie de asta, blocata si blocanta?
Fara Hristos, nu se poate face nimic, si nu se poate ajunge nicaieri. E o iluzie sa crezi in autonomia proprie excluzandu-L pe Hristos.

Oricat de intuitiva ai fi, oricat ti s-ar parea ca gandesti anticipat, oricat de credincioasa ai fi, oricat de mult ti s-ar parea ca te-ai putea intelege in profunzime cu un partener ateu, nu te-as sfatui sa lasi primele impresii sa-ti decida viata, pt. ca e nevoie de foarte mult timp pana descoperi universul launtric al celuilalt.
Asta e valabil si daca alesul e credincios, nu doar in caz ca e ateu.

Nu-i deloc un secret ca in discutiile preliminare de la inceputul unei relatii, se gasesc in nucce, codificat sau la vedere, informatii despre natura conflictelor viitoare. Iar necredinta viitorului sot e o informatie care spune ceva.
Te-as sfatui sa n-o treci cu vederea inainte de a zice "Da"-ul decisiv.

In fine, mai bine roaga-te si lasa-L pe Hristos sa-ti poarte pasii!
Hristos Domnul sa ne lumineze pe toti!