[Adriana3]

În prealabil postat de grasu77

Era vorba despre acea grupare (multiconfesionala) care a asteptat revenirea Mantuitorului la o anumita data, cunoscuta sub denumirea de adventisti. Din aceasta grupare s-au desprins "martorii lui Iehova".

Nu este vorba despre Biserica Adventista de Ziua Saptea. Exista multe si mari diferente intre adventistii de ziua a saptea si martorii lui Iehova. Nu pot fi bagati in aceasi oala. Cunosc foarte bine aceste aspecte (am umblat pe la martorii lui Iehova vreo 6 sau 7 ani - fara sa ma botez, doar pentru a cunoaste).



Pasajul din Luca, cap. 16 (saracul Lazar si bogatul) nu are nici o legatura cu doctrina "sufletului nemuritor". In acel pasaj nu este pomenit cuvantul suflet. Se vorbeste, in schimb, dupa moartea saracului si a bogatului, despre partile trupesti si suferintele trupesti ale acestora. Daca luati aceasta parabola ad-literam, veti intra ingtr-o mare incurcatura (nu veti putea raspunde la multe intrebari exacte).

In Luca 16, Domnul Iisus Hristos a utilizat unul din mijloacele culturale ale vremii (povestioara cu "sanul lui Avram") pentru a trimite un mesaj clar (il gasiti la sfarsitul parabolei, in versetul 31). Luati aminte asupra mesajului.

P.S. Daca va spun fabula cu vulpea si corbul, dvs. ce intelegeti? Morala sau ca vulpea si corbul vorbesc?

Despre prima parte a mesajului, nu ati precizat daca Adventistii de ziua a saptea s-au desprins, ca si Martorii lui Iehova, din aceeasi "grupare (multiconfesionala) care a asteptat revenirea Mantuitorului la o anumita data, cunoscuta sub denumirea de adventisti.". Da sau nu? Sunt desprinsi tot de aici sau nu?

Cat despre diferente intre Adventistii de ziua a saptea si Martorii lui Iehova, nici nu ma indoiesc ca exista, ca altfel nu ar fi doua grupari ci una singura.

Pasajul cu bogatu si saracul Lazar, din capitolul 16 dupa Luca, suna asa:

"20. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube,
21. Poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii venind, lingeau bubele lui.
22. Si a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat.
23. Si in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui.
24. Si el, strigand, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta , si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti.
26. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu,
28. Caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.
29. Si i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai.
31. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti."

Parabola este cat se poate de clara. Au murit, au fost ingropati, unul a ajuns in Iad si unul in sanul lui Avraam, unul la chin si altul la bucurie, dintr-o parte in alta nu se mai poate trece, iar invierea din morti pentru a-i avertiza pe cei vii nu serveste la nimic pentru ca necredinciosul ramane in continuare necredincios chiar si un mort de i-ar spune ce il asteapta pe lumea cealalta.

Nu este pomenit nici cuvantul suflet dar nici trup. Nu cred insa ca exista om care sa nu stie ca trupul ramane in groapa si se descompune, deci mai departe, in iad sau in sanul lui Avraam trebuie sa se fi dus partea invizibila (invizibila pentru ochiul trupesc) a omului pe care o numim suflet, dar puteti sa o numiti cum doriti.