Scotland The Brave, este ATAT de adevarata postarea ta! Atat de adevarata! Nu pot sa-ti spun decat ca iti multumesc ca ai oferit aceste cuvinte tuturor, postand.
Cand Culianul
vorbea despre smerenie, imi venea sa-i scriu ca smerenia e cu mult mai mult de atat, e atunci cand te dai tu la o parte si il lasi pe Dumnezeu in locul tau. Dar nu stiam sa exprim in cuvinte, atat de bine, asa cum ai exprimat tu:
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
A inteles ca marea dragostea este sa renunti la tine pentru EL.Sa-l lasi pe EL sa traiasca in tine.
|
Aceasta este adevarata smerenie.
---------
La fel, cand
Florin dadea exemplul celor scrise de Sfintii Parinti despre iad, ma gandeam cu uimire, oare de ce nu ne dam noi seama ca iubind pacatul, cumva traim starea de iad, traim in iad, inca de pe acum, din timpul vietii din aceasta lume si ca numai Hristos, dragostea Lui Hristos (in masura in care o dorim si acceptam, o primim, nu alegem noi sa ne departam de ea prin pacat/iubirea pacatului), ne poate ridica din aceasta stare si sa traim in dragostea Lui, tot inca din aceasta viata.
Dar iarasi ai spus-o mai bine decat as fi putut-o exprima eu:
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Paradoxul este ca acel scop al Mantuitorului era cea mai mare jignire pentru omul firesc,pacatos si orb.Nimeni nu vrea sa accepte ca este pierdut,mandria sarpelui curge inca fierbinte prin noi.
--------------
Dar,cum spune Pavel,nu este nimeni fara de pacat si EL trebuia sa vina si tocmai prezenta Lui demonstreaza si dragostea Celui de Sus dar si condamnarea in care ne gaseam.
|
Nu pot decat sa-ti multumesc.
Spune-mi te rog de unde ai gasit ceea ce ai scris (care sint sursele despre care vorbesti)?
Of, pe noi cei pacatosi, numai mila Lui Dumnezeu ne mai scapa. Sa i-o cerem, sa i-o cersim, rugandu-ne.