Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu a existat o inchiziție ortodoxă deoarece ortodocșii nu au putut, nu că nu au vrut. Din același motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupați să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.
De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (considerați astfel de ortodocși) nu s-au desfășurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiții ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârșit de pravoslavnica pseudo-inchiziție ortodoxă). Dar mai sunt exemple și din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanț. Ce repede se uită asemenea lucruri !
|
Totuși, rostul topicului nu e să ne scoatem ochii unii altora cu ororile pe care le-au făcut predecesorii noștri. Să nu cădem din nou în greșeala de a apăra pătimaș o poziție doar pentru că reprezintă tabăra noastră. De dorit ar fi să ne situăm cu toții într-o singură tabără, a Adevărului. Numai Lui să-I fim fideli.
Problema era tocmai asta: dacă arderile pe rug și torturile le considerăm orori sau nu, pentru că e clar că dl. Theodor de Mopsuestia nu le consideră astfel, ba chiar le-ar reitera.
Sper că dv. care ați dat, cumva la paritate, exemple de orori din tabăra ortodoxă, le considerați la fel și pe cele făcute de Inchiziție. Pentru că parcă nu mi-ar veni să cred că, în dorința de a fi un bun catolic, dacă ar veni la dv. la cabinet o mama Omida, i-ați prescrie un medicament care să-i provoace moartea.