" Un frate la intrebat pe un batran mare si iscusit intru stiinta invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi , zicand parinte, ce voi face cand mi se intampla sa merg undeva, afara la tara, sau la vreo manastire si acolo imi vor pune mie masa, sau ma vor pofti sa sed la masa, sa mananc bucate cu dansii? Iar bucatele ce mi le vor pune pe masa, vor fi toate de care eu postesc si nu le mananc? Deci, parinte, oare bine va fi sa-i poftesc, de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu, sau mai bine va fi sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si sa-mi stric obiceiul postirii? Raspuns-a lui batranul, zicand: fiule, la aceasta avem noi porunca si invatatura din gura insasi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot binele, folosul si mantuirea noastra, zicand: nicidecum sa nu va aratati oamenilor postind, ci oriunde veti merge si va vor pune voua masa, cele ce se vor pune voua dinainte, mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati postirea voastra inaintea oamenilor. Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te sfatuiesc pe tine alt sfat si alta invatatura mai buna si mai de folos tie, deact Domnul Hristos? Ci mai vartos si eu,dupa cuvantul Domnului, asa iti zic si te sfatuiesc: oriunde vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti se vor pune inainte intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te vei intoarce si vei merge la chilia ta, atunci iti pazeste obiceiul postirii tale, in taina! De nu vei vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade nicidecum sa iesi, ca sa mergi undeva din chilia ta."
"Zis-a un batran oarecare: cel ce isi descopera si isi arata faptele sale cele bune pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu omul care seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste dansa ca s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde faptele sale cele bune, acela este asemenea omului care, semanandu-si samanta sa, indata o acopera cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste."- Pateric
Cuvantul este mereu al duhovnicului, prin duhovnic ne vorbeste Bunul Dumnezeu, ascultarea e cea care aduce roade. Uneori parintele duhovnic da dezlegare tot spre zidirea noastra, e bine ca arcul sa nu fie incordat prea tare si toate sa fie spre slava lui Dumnezeu.
Noi suntem atat de neinsemnati si departe de infranare si curatie, toata dreptatea noastra inaintea lui Dumnezeu e ca o carpa lepadata.
<cam fug de post, am copiat si eu cateceva ..poate or fi de folos>
|