Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Draga Saandu,
Subestimarea este o oglinda stramba a mintii care aduce multa suferinta sufletului.
"Smerenia" gresit inteleasa este periculoasa.
In ortodoxie nu suntem invatati cum sa cultivam nobletea (demnitatea adamica inainte de cadere) cu care suntem inzestrati de Dumnezeu. Daca cineva de pe forum cunoaste o astfel de lucrare duhovniceasca il rog din suflet sa o posteze. In crestinism se insista excesiv pe faptul ca suntem pacatosi, asa ca cei sinceri cu ei insisi si fara experienta pot cadea in deznadejde si depresie.
Sfatul meu este sa incerci in primul rand sa-ti schimbi parerea despre tine insuti, sa creezi in interiorul tau o imagine pozitiva, puternica.
Esti frumos si meriti sa cunosti o fata frumoasa.
|
Sunt niste lucruri care le-ai inteles total aiurea.
Smerenia, adevarata smerenie, nu e niciodata periculoasa.
Complexul de inferioritate nu este o smerenie exacerbata, este esecul orgoliului care nu s-ai gasit satisfactie.
"Demnitatea" lui Adam de care vorbesti, exista
inainte sa fi pacatuit, deci se cultiva DOAR prin
lupta cu pacatul si este INTOTDEUNA insotita de
smerenie, altfel se ajunge la forma
fariseica a virtutii si ORGOLIUL ia locul demnitatii.
Asta este ceea ce invata ortodoxia.
Si mai invata ca
perseverenta in pacat este cea care duce spre depresie si deznadejde.
Nu se insista degeaba ca suntem pacatosi, pentru ca intr-adevar suntem, dar daca constientizarea pacatului este dublata de pocainta, atunci vine iertarea si Harul care lumineaza sufletul.
Cei care isi cultiva orgoliul sub masca unei inchipuite demnitati si refuza sa-si vada pacatele, sunt asemenea unor orbi care desi bajbaie in intuneric afiseaza o mare mandrie pentru lumina care isi inchipuie ca o imprastie in jur.