Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
.
Este tot o conceptie gresita cu privire la budism, raspandita cu si fara intentie, care prezinta viziunea budista asupra Lui Dumnezeu ca fiind "impersonala".
Este un aspect care il voi lamuri dupa ce prezint generic "rugaciunea budista":
Rugaciunea budista in principiu este structurata astfel:
rugaciunea preliminara :
- refugiul in Dumnezeu
- cugetarea in adancul inimii asupra iubirii pentru toate fapturile
- cererea binecuvatarii si harului
- spovedania in fata Lui Dumnezeu cu cele patru forte launtrice mentionate anterior
rugaciunea pentru har:
Este sustinuta de practica “schimbarii sinelui” – ( Lojong) – pentru a ajunge sa-l iubeasca pe aproapele ca pe sine insusi.
- inchinaciunile
- ofrandele exterioare
- ofrandele interioare
- ofranda rugaciunii
- cererea imputernicirilor in duh
- rugaciuni catre Sfinti
- cererea binecuvantarii
rugaciunile inimii
Deabea dupa ce credinciosul este imputerncit cu har se poate angaja in rugaciuni similare cu cele isihaste.
Mintea se coboara in inima progresiv si se roaga acolo.
Aceasta etapa se numeste cea de desavarsire .
Rugatorul prin forta harului curateste suflurile abisale ale inimii.
Sunt in principiu cinci nivele.
- izolarea “vorbirii inimii” de miscarile impure - cu o rugaciune similara celei isihaste
- ascunderea mintii in inima, este un nivel si mai profund
- corpul de slava
- lumina lina
- unirea
|
Nu vreau sa trag concluzii gresite, dar mi se pare ca este mai mult o forma de sincretism religios- cuvantul har in cazul budismului, divinitate in cazul budismului. Eu am apelat la o prezentare echilibrata a parintelui Nicolae Achimescu+ care prezinta deosebiri fundamentale intre meditatia yoghina si rugaciune isihasta.