[Mihai36]

Meditatia yoghina este de mai multe feluri dupa cum sint si maestri (Guru) sau ramurile yoghine. Deci nu poti concluziona doar cu un simgur exemplu.
Insa ceea ce este comun la majoritatea este acea pace mentala insotita de nazuinta spirituala. Ea se mai numste starea fara ginduri (nirvichara).
Ea este in crestinism descrisa in cuvinte de genul "cind gura si mintea inceteaza sa se mai roage caci duhul se roaga pentru tine".
Starea desavirsita este numita starea fara indoiala (Nirvikalpa samadhi) similara in crestinism prin ceea ce Iisus descria ca fiind credinta cit un bob de mustar. Indoiala nu are cum sa mai fie pentru ca certitudinea deplinatatii desavirisrii este perceputa interior- lucru care iti da o credinta si o siguranta deosebita printr-un sentiment de securitate, intelepciune si cunoastere.
In Vt Dumnezeu spunea "Pe oricine lucreaza neprihanirea il voi aduce la Mine".
meditatia yoghina este caracteristica hinduismului, hinduism din care in vremea lui Buddha a fost format un nou sistem-o noua religie =buddhismul prin intermediul discipolilor sai care inainte aveau alte religii intre care hinduismul si taoismul.
Buddha nu a scris nimic insa urmasii sai ulterior s-au regrupat in doua ramuri principale intre care exista mici diferente doctrinare, pe parcurs au aparut si alte ramuri derivate din acestea un fel de secte sa le zicem.
O parte din toate aceste ramuri nu cred in existenta lui Dumnezeu iar alta parte cred. Cei care nu cred motiveaza ca Buddha nu a vorbit niciodata despre Dumnezeu insa nu este intru totul adevarat -a vb. dar extrem de rar, fiindca discipolii faceau parte din traditii spirituale diferite in care divinintatea era diferit perceputa. Asa incit accentul a cazut pe ceea ce are omul de facut din punct de vedere interior iar de restul oricum se ocupa Dumnezeu chiar si in cazul ateilor care "lucreaza neprihanirea".
Aceste ramuri buddhiste sint conduse de catre un sfint numit staret si care conduce una sau mai multe manastiri in afara carora exista laici pe cind in hinduism laicii sint de regula pastoriti de catre preoti -brahmani care se ocupa numai de asta iar sistemului staret- calugar ii corespunde sistemul Guru-discipol. Traditia cere ca gurul sa aibe un anumit nivel de sfintenie/desavirsire sau chiar pe toate cele 7 (Sat-guru) cu ajutorul cruia sa il reprezinte partial pe Dumnezeu in ceea ce priveste desavirsirea umana cit si necesitatea de a fi infailibil ,insa este dificil sa deosebsti guru veritabili de falsii guru care nu cunosc decit teoretic sau chiar gresit unele amanunte. In rest acestia din urma nu au darul cunosterii si nu pot face minuni veritabile ci doar false minuni.
In orient sint mult mai multe religii si ramuri intre care jainism, sikh, mazdeism, etc.
Chiar si sistemul islamic are partea lui de calugarie independent doctrinar si impartit din acest punct de vedere in 3 categorii in interiorul carora sint diferite ordine mohanale.
Asa incit nu poti pune toate ramurile si toate religiile orientale intro singura oala, ele trebuie studiate separat una cite una. Ele sint de ordinul sutelor.
Asa incit trebuie cunoscuta mai intii terminologia si abia apoi doctrina si apoi practica in sine.
Lucru care nu este facut cu temeinicie de catre nimeni.

Da poate este adevarat definitiile difera insa un lucru atit de complex poate fi definit in mult mai multe feluri mai cu seama ca acelasi lucru poate fi privit din mai multe puncte de vedere si caracterizat in mii de feluri prin diferite terminologii.
Sa nu uitam ca si in crestinims , iudaism , caballah, gnosticism terminologia difera insa ea e refera la aceleasi lucruri.
De ex aspectul doctrinar catolic filoque in privinta caruia indifrent de care parte este adevarul (catolic su ortodox) nu impiedica binecuvintarile lui Dumnezeu sa se pogoare peste oricare nazuitor sincer indiferent ce crede sau daca a auzit vreodata de acest amanunt.