Draga Adriana, desi repeti in mai multe locuri in mai multe mesaje faptul ca tu cunosti cupluri in care un sot este credincios si celalalt ateu si care traiesc de f multi ani bine merci impreuna (si nu neg ca este asa) am sa te rog totusi sa raspunzi la o intrebare.
Care bine conteaza? Cel de pe lumea asta? Sau cel vesnic? Mantuirea sufletului care ne va fi data sau nu abia in viata cea adevarata de dincolo.
Cum poti sa fii fericit/a ca persoana credincioasa alaturi de un sot care stii ca nu se va mantui? daca-l iubesti atat de mult nu-ti pasa si de pacatele lui nemarturisite, nespovedite si neiertate?
Si nu prea vad nici cat de buna sau de mare poate fi fericirea unui astfel de cuplu in care unul dintre cei doi nu este credincios. Adica eu ma duc la biserica, eu tin posturile, eu ma spovedesc si ma impartasesc. Pai si cum sa nu-mi doresc sa fac aceste lucruri atat de importante pentru sufletul meu alaturi de sotul meu?
|