Catalin2, Doamne ajută!
Mulțumesc mult pentru răspunsuri. :)
"Problema se pune diferit pentru catolici, din cauza ca BC a adoptat acum 150 de ani dogma infailibilitatii, care se aplica si retroactiv. Si nu pot spune ca BC a gresit si un papa a gresit ex cathedra. E ca si cum s-ar delimita de BC. Pentru catolici este Sfanta Inchizite, de exemplu pentru noi este Sfanta Scriptura." Da... M-am gândit eu că dogma infailibilității papale îi determină pe creștinii catolici de pe forum să susțină Inchiziția.
Da... În acest caz, cred că este imposibil să-i convingem să-și nege una dintre propriile învățături de credință.
Am citit și eu articolul scris de domnul Mihnea Dragomir... Acum mai mult timp, am discutat despre pedeapsa cu moartea cu un ortodox care considera că această formă de ucidere ar fi compatibilă cu religia noastră. Și totuși, porunca divină este clară: "Să nu ucizi". Nu scrie în Sf. Scriptură: să nu ucizi, decât pe baza unei sentințe juridice... ci simplu "să nu ucizi" (subînțeles: indiferent de împrejurări). Rețin că m-a impresionat un text al Sfântului Ioan Gură de Aur, din Omiliile sale la Epistola către Romani, în care se arăta faptul că Dumnezeu, atunci când ne dă o poruncă, ne și explică necesitatea respectării acelei norme morale, argumentând sau menționând efectul respectării/încălcării acelei reguli. De exemplu: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine...". În cazul poruncii "să nu ucizi", textul nu cuprinde nicio altă explicație. Nu se spune: "să nu ucizi, deoarece acest păcat este o crimă" - spunea Sf. Ioan Hrisostom. De ce? Pentru că gravitatea acestui păcat este conștientizată clar de către orice conștiință omenească, porunca de a nu lua viața semenilor sub niciun motiv fiind înscrisă în legea morală naturală. Este posibil să nu fi reprodus întocmai ideea Sfântului Ioan (am citit acum mai mult timp Omiliile la Ep. către Romani), dar oricum aceasta era esența mesajului: repulsia față de crimă este înscrisă în adâncul conștiinței noastre, astfel încât combaterea acestui păcat prin argumente de orice tip (raționale, teologice etc.) ar fi inutilă. Cu toate acestea, așa cum observăm, există creștini ca și noi, cu dragoste de Dumnezeu, care continuă să susțină ideea potrivit căreia pedeapsa capitală nu ar fi o formă de ucidere. De ce? Pentru a rămâne fideli unei dogme a Bisericii căreia acești creștini îi aparțin - dogma infailibilității Papei. Bine, atunci de ce din anul 1969, Vaticanul a eliminat din legislație această pedeapsă? Atunci când a luat această decizie, Papa nu era tot infailibil? :) :)
În Predica de pe Munte, Mântuitorul Hristos ne-a revelat adevărul că nu doar uciderea fizică a semenilor constituie un păcat, ci și simpla stare de mânie împotriva cuiva. "Eu însă vă spun vouă: oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă. Și cel ce va zice fratelui său "netrebnicule" vrednic va fi de judecata Sinedriului, iar cel ce va zice "nebunule" vrednic va fi de gheena focului" (Matei5). Mai mult decât atât, potrivit relatării din capitolul 8 al Evangheliei după Ioan, Mântuitorul nostru le-a răspuns celor care-L întrebau (ispitindu-L) dacă unei femei prinse în păcatul de adulter trebuie să i se aplice pedeapsa prevăzută în Legea lui Moise - uciderea prin lapidare. În acest caz, gândeau fariseii, Hristos era învins indiferent de răspunsul dat: dacă ar fi spus că femeia trebuie ucisă, Și-ar fi renegat Propria învățătură, iar dacă ar fi răspuns că nefericita trebuie cruțată, El Însuși ar fi putut fi ucis, ca un adversar al rânduielilor mozaice. Și ce a făcut Hristos? Fiind Dumnezeu, a rezolvat prin câteva cuvinte pseudoproblema, lăsându-Și adversarii fără replică: "cine dintre voi este fără de păcat să arunce primul piatra asupra ei". Punct. :) I-a învins printr-o singură propoziție pe cei care-I erau împotrivă.
De aceea, confrații catolici, având credință în Fiul lui Dumnezeu, ar fi bine să se mai gândească puțin... și nu să ne dea nouă dreptate, ci să gândească pentru ei înșiși dacă este folositor și potrivit voii divine să susțină o formă de ucidere. Sunt sigură că niciunul dintre ei nu ar fi capabil să pună în practică un astfel de păcat, dar chiar și faptul de a susține prin cuvinte așa ceva îi poate influența negativ pe cei lipsiți de credință... sau chiar pe cei credincioși, dar naivi.
O seară binecuvântată, Cătălin2!
Dumnezeu să fie cu tine!
Cu respect,
Laura Stifter