Mandria lumeasca si mandria calugareasca
"Mandria mireneasca (sau lumeasca) se arata atunci cand cineva se mandreste impotriva aproapelui, ca mai bogat, sau ca mai frumos decat acela, sau ca mai bine imbracat sau ca de neam mai bun (...). Se intampla uneori ca cineva sufera de slava desarta si pentru unele daruri naturale. De pilda, unul sufera de slava desarta pentru ca are glas frumos si canta frumos, sau pentru ca e bland si pentru ca lucreaza sau slujeste cu curatie. Acestea sunt mai cuviincioase decat cele dintai. Dar si ele tin de mandria lumeasca.
Iar mandria calugareasca se arata cand cineva sufera de slava desarta, pentru ca privegheaza, sau posteste, sau ca e evlavios, sau ca are o buna vietuire, sau ca e sarguincios. Ba uneori se si smereste cineva de dragul slavei. Acestea tin de mandria calugareasca. Daca nu putem sa nu ne mandrim deloc, e mai cuvenit sa ne mandrim pentru cele calugaresti, decat pentru cele lumesti" (Avva Dorotei).
|