[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

Dragul meu, din postările dinainte de examene am rămas dator cu un răspuns. Aş putea să iau punct cu punct confesiunea de credinţă de la Westminster şi să-ţi arăt cu nu duce la Sfânta Scriptură ci este contrară ei. Dar este un drum îndelungat şi cred că nu ar duce la apropiere ci, dimpotrivă, ne-ar dezbina şi mai mult, pe lângă dezbinarea istorică a grupării tale de Sfânta Biserică. Ori nu este de nici un folos nimănui dezbinarea.
Ce am remarcat însă în cele ce mi-ai scris a fost însă mulţumirea ta vis a vis de credinţa ta în ceea ce priveşte roadele ei în viaţa ta „Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”. Este firesc să simţi aşa ceva. În zilele noastre când toţi se întrec în a huli pe Hristos, cineva care caută să trăiască o credinţă legată de bunătatea lui Hristos este încurajat de Dumnezeu cu toată dragostea. Este ce spune în Sfânta Evanghelie:
Marcu 9:38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Marcu 9:39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Marcu 9:40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Aşadar este limpede că se pot face şi minuni în numele lui Hristos chiar de către cei ce nu-L urmează. Sunt convins că tot ceea ce ai descris tu mai sus îţi vine din cauză că tu ai această credinţă legată de Hristos şi că mergând pe calea ei vei continua să dobândeşti acestea.
Nu mă miră nici ce ai spus mai jos despre credinţa ta: „Esenta,inima ei, este suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu”. Aş dori însă, ca din dragostea ta pentru tine în veşnicie, să fi puţin atent cu inima, fără să te superi pe ce-ţi spun eu acum. Nu este o dorinţă de a-ţi jigni credinţa şi cu atât mai puţin pe tine. Credinţa aceasta a ta, ca de altfel şi a celorlalţi protestanţi şi a papiştilor de asemenea, este de fapt o transpunere a credinţei evreieşti în plan creştin.
Tot ceea ce au obţinut evreii în Vechiul Testament, dacă îşi respectau propriile făgăduinţe faţă de Dumnezeu, erau bunătăţi şi fericiri pământeşti:
Deut.30:15. Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,
Deut.30:16. Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni.
Deut.30:17. Iar de se va întoarce inima ta şi nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit şi te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji lor,
Deut.30:18. Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul.
Deut.30:19. Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.
Deut.30:20. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău cu jurământ l-a făgăduit părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov că îl va da lor”.
Credinţa pe care tu ne-ai expus-o este o schimbare a lui Yahwe cu Hristos şi o dobândire a fericirii pământeşti prin respectarea poruncilor Lui, cu o singură diferenţă faţă de evrei, că se înveşniceşte şi în împărăţia cerului această fericire pământească în urma răsplăţii dobândite în urma Judecăţii de Apoi.
Dragul meu, iartă-mă că-ţi spun, nu este nimic mai hidos exprimat despre Hristos şi creştinism. Cum crezi tu că Hristos a coborât de pe tronul Sfintei Treimi, S-a făcut Om, S-a lăsat răstignit pe Sfânta Cruce, a primit în fiinţa Sa toate păcatele noastre, toate durerile noastre, inclusiv toate chinurile iadului, doar pentru a ne da ceea ce aveam? Doar pentru a schimba regulile evreieşti cu unele creştineşti având ca scop o fericire omenească pieritoare şi deşartă prin ea însăşi, ba să-L mai acuzăm hulind că vrea să o prefacă în fericire veşnică dar cu aceleaşi proprietăţi ridicol de deşarte raportate la împărăţia cerurilor.
Hristos a venit ca să schimbe lumea, să aducă nu numai mântuirea ci îndumnezeirea adică viaţa lui Hristos înviat, înălţat, aşezat de-a dreapta Tatălui cu trupul îndumnezeit asemenea dumnezeirii Tatălui. Nu înţelegi că este o altă viaţă, de neînţeles pentru mintea omenească, chiar şi iscusită în Sfânta Scriptură cum era cea a lui Nicodim?
Ioan 3:1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
Ioan 3:2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Ioan 3:7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Vezi, naştere de sus, altfel şi viaţă de sus altfel.
Nu vezi ce ne spune nouă Sfântul Evanghelist Ioan că devin creştinii:
Ioan 1:10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Ioan 1:11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Ioan 1:14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Vezi că lumea nu-L poate cunoaşte? Vezi că devenim dumnezei după har şi nu oameni cu aceeaşi fel de viaţă doar că este veşnică?
Dragul meu, viaţa creştinului nu este ceea ce descrii că ai obţinut prin credinţă. Se poate ajunge la aceasta şi prin budism şi printr-o o viaţă morală în orice credinţă şi chiar şi în ateism. Creştinismul este ceva radical nou şi radical altceva decât fericirea şi echilibrul psihosomatic moral al omului vechi. Este a trăi împărăţia cerului pe pământ prin pocăinţă, adică schimbarea nu numai a minţii ci a fiinţei, este a trăi cu adevărat, mai adevărat decât cele mai demonstrabile experimente prin ştiinţă şi pipăibile prin simţuri, a trăi mai profund decât însăşi viaţa de aici
I.Cor.2:9. "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
Iar unde este iubire nu este suveranitatea absolută a Celui Iubit ci o dragoste nespuse de mire duhovnicesc Hristos şi mireasă duhovnicească - sufletul omenesc. Dacă Dumnezeu ar fi suveranul absolut al judecăţii şi pedepsei, ar fi un terorist mai rău ca teroriştii musulmani căci ar fi veşnic şi ar fi mai frumoasă relaţia cu o desfrânată unde găseşti totuşi ceva căldură, recunoştinţă, consideraţie şi atenţie faţă de cel ce plăteşte. Dar să nu fie aşa!!! Dumnezeu este cu adevărat suveranul absolut, care judecă şi pedepseşte dar tocmai pentru că nespus de mult iubeşte. Ce este mai dureros şi mai groaznic decât să vezi pe Cel ce Şi-a dat viaţa în chinuri pentru tine, pentru a te face mireasa de la sânul Său, întorcându-Şi capul de la tine doar pentru că nu te poate vedea cum te-ai mutilat în halul acesta prin nesimţire. Şi ce chin mai înfricoșat este decât a fi despărţit de El în veşnicie tocmai pentru că în libertatea ta nebună nu-L doreşti.
Vezi bucuria mea ce este creştinismul? O nesfârşită dragoste: