[ALEXANDRU ANASTASIU]

I.Cor.13:1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
I.Cor.13:2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
I.Cor.13:3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
I.Cor.13:4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
I.Cor.13:5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
I.Cor.13:6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
I.Cor.13:7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
I.Cor.13:8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
I.Cor.13:9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
I.Cor.13:10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
I.Cor.13:11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
I.Cor.13:12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
I.Cor.13:13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Dacă aşa sunt creştinii, cum să fie altfel Hristos, decât dragoste mai mare decât cea descrisă sus? Dragoste de nespus!!!
Iar această dragoste nu este o declaraţie sentimentală ci o schimbare profundă, de neexprimat în scris, care se petrece în inima omului ce se umple de Duhul Sfânt, luând înfricoşatele Taine ale Bisericii:
Ioan 6:47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
Ioan 6:48. Eu sunt pâinea vieţii.
Ioan 6:49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
Ioan 6:50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
Ioan 6:51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Ioan 6:52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Ioan 6:54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Ioan 6:55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Ioan 6:56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Ioan 6:57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Ioan 6:58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
Vezi că adevărata credinţă şi adevărata viaţă de dumnezei ne vine prin Trupul şi Sângele lui Hristos? Nimeni aşadar nu se poate mântui şi nici nu poate avea credinţa cea adevărată şi nici nu se poate îndumnezei fără Dumnezeu, fără Trupul Lui. Nici măcar cei ce-şi zic ortodocşi, dar nu-şi însuşesc viaţa aceasta mai presus de viaţă căci
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
Iar acestea (Tainele) nu se pot da decât în Sfânta Sa Biserică, care este una, nu împrăştiată în lume după icoana Ei dată de Hristos:
Ioan 15:1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
Ioan 15:2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
Ioan 15:3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Ioan 15:4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
Ioan 15:5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
Ioan 15:6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
Vezi bucuria mea că cine s-a despărţit de Biserică, chiar de ar fi plin de roade se usucă şi se arde. Toţi ereticii s-au despărţit de Biserică şi nu Biserica i-a alungat.
Nu eu spun că în afara Bisericii nu există viaţă ci Domnul Hristos
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
Şi nu este Biserica împrăştiată în mai multe biserici căci
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Vezi că este o singură credinţă, şi un singur fel de Taine după cum este un singur Domn şi un singur adevăr
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
După cum nu găseşti un mădular al lui Hristos în Anglia, unul în România altul în China ci Hristos este acelaşi în orice potir ortodox tot aşa nu există o bucată de adevăr la anglicani alta la ortodocşi alta la confucianişti ci un singur adevăr în Sfânta Biserică, desigur că una:
Ef.5:25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
Ef.5:26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Ef.5:27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
După cum creştinii n-au decât o soţie aşa şi Hristos nu are decât o mireasă Biserică, după cum soţiile creştinilor n-au capul la o femeie, mâna la o alta, sânii la o a treia aşa şi Biserica lui Hristos nu este o bucată la anglicani, alta la papişti, a treia la ortodocşi.
Iar că Biserica nu va fi biruită în veci, e fiind
I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
auzi ce zice Hristos:
Matei 16:16 Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Matei 16:17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
Matei 16:18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
Asta nu înseamnă că Sfântul Apostol Petru nu va fi biruit, cum zic papiştii, doar ştim că s-a lepădat, ba puţin mai încolo este numit chiar satană
Matei 16:22 Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
Matei 16:23 Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
Ci că Sfânta Biserică întemeiată pe credinţa de piatră că Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui Viu nu poate fi biruită de porţile iadului. Aşadar vezi că suntem chemaţi la a fi părtaşi la Dumnezeul cel Viu şi a nu cugeta ca satana la cele ale fericirii oamenilor?