[ALEXANDRU ANASTASIU]

Ca să-ţi dau ca exemplu o mică aplicaţie practică a ceea ce înseamnă creştinism, o să-ţi povestesc despre convertirea lui Nil, cumnatul meu:
Acesta a căutat cu ardoare adevărul. A fost anglican şi i s-a spus să se spovedească el însuşi, direct lui Dumnezeu, de tot ce a făcut, că n-avem nevoie de mijlocitor la spovedanie. A fost ascultător. A făcut aşa, dar şi-a dat seama că era acelaşi Nil înainte de spovedanie şi acelaşi după spovedanie. Nici o modificare. A repetat şi a văzut minciuna şi deşertăciunea unei astfel de pseudospovedanii. A tot încercat a se hrăni cu predici sterile protestante despre Hristos dar era acelaşi om vechi. A renunţat.
Apoi s-a căsătorit cu o rusoaică. A fost cu prima lui soţie în Rusia. Acolo a văzut o procesiune ortodoxă la Lavra Peşterilor Kiev. I s-a părut ceva ciudat dar care avea totuşi ceva din el şi îl atrăgea. Apoi a uitat. Timp de 10 ani, în care se tot întâlnea cu tot mai mulţi ortodocşi, a regăsit în relaţia cu ei, din ce în ce mai intens, acest sentiment.
S-a întâlnit cu sora mea, în urma unei căutări pe internet, care i-a spus că are canon de la duhovnic să nu se împreuneze cu nici un bărbat înainte de nuntă, şi aceasta doar la Biserică. Uimit de aşa o noutate, fără să-i spună nimic, a fost să vadă cum e o slujbă la Biserica Ortodoxă. Era chiar în miercurea mare. A stat la toată slujba (8 ore) şi atât de mult i-a plăcut că a mers şi joi şi vineri şi sâmbătă. Lunea luminată, când s-a terminat slujba (care de data aceasta a ţinut doar 3 ore) a fost uimit în sinea sa: „ce accident s-o fi întâmplat de s-a terminat aşa de repede slujba”. Credea că toate slujbele la ortodocşi sunt de 8 ore.
Cele ce le-a simţit l-au determinat să ia legătura cu mine prin Skype şi să mă întrebe tot ce i-a venit lui în inimă: de la dogmatica înaltă până la întrebări practice de exemplu dacă este păcat să vezi un tablou clasic nud şi să cânţi la pian (e pasionat de muzica de pian, cântă şi are cinci piane de colecţie).
S-a hotărât să se lipească total de Ortodoxie. S-a hotărât să se şi boteze şi a venit în ţară. L-am dus la o Sfântă Mănăstire, cu blagoslovenia arhiereului nostru, şi s-a spovedit, a făcut lepădările şi s-a botezat.
Când l-am îmbrăţişat înainte de lepădări am simţit că avea consistenţa de carne grea şi rigidă. În timpul lepădărilor ieşea un miros de cadavru din el. Când a fost scufundat în cristelniţa special comandată pentru el (de 500 de litri) a intrat o bucurie şi o lumină în el, s-a înroşit la faţă şi a râs cu toată fericirea. Apa din cristelniţă a căpătat culoarea şi consistenţa petrolului.
La despărţire când l-am îmbrăţişat era la consistenţă ca un fără de trup, uşor şi lin ca o adiere şi avea o mireasmă de crin, dar ceva mai uşoară nu aşa greoaie. Mi-a mărturisit apoi că n-a simţit în viaţa lui, nici măcar din partea mamei lui, o englezoaică de altfel foarte duioasă, atâta dragoste cum a simţit la noi ortodocşii. Şi a mai simţit ceva.
A simţit că i s-a „deschis inima şi poate iubi cu taină” după cuvintele lui.
Dragul meu şi bucuria mea, nu vreau să te jignesc, nu vreau să te constrâng, dar Hristos ne cheamă tocmai la această viaţă lăuntrică, nevăzută dar simţită cu simţurile duhovniceşti, de deschidere a inimii spre iubirea de taină. Nu pot să-ţi spun mai mult de atât pentru că această viaţă, fiind viaţa lui Hristos înviat, este dincolo de această lume şi nu se poate explica ci doar experia. Atât pot să-ţi spun
Ioan 1:46. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.
Dacă doreşti mai mult decât atât nu se poate exprima în scris, scrie-mi pe mesageria privată şi îţi dau telefonul meu să vorbim aşa mai de la suflet la suflet căci credinţa vine prin auz
Rom.10:17. Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
Nu se poate epuiza sau vorbi cu adevărat acoperiţi de răceala electronică. Bătrânul meu, ce mi-a dat mie credinţa invita pe oamenii însetaţi de adevăr sau împovăraţi de necazuri la masă unde le oferea toată dragostea. Te invit aşadar, dacă doreşti, şi la Biserica mea, la masă cu noi, unde m-a blagoslovit arhiereul nostru să spun cuvânt de învăţătură, te aşteptăm cu toată dragostea, dar nu pentru a face prozelitism, pentru a spori numărul credincioşilor cu 1, să ne lăudăm în tine, pentru că nu te minţim promiţându-ţi cine ştie ce minuni sau fericiri pământeşti ci simplu… doar adevărata credinţă: Credinţa lui Hristos. Aceasta nu-ţi aduce ce-ţi aduce credinţa ta
„Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”.
Credinţa lui Hristos, pentru că este viaţa lui Hristos pe pământ îţi aduce aceasta
Rom.6:3. Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
Rom.6:4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;
Rom.6:5. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui,
Rom.6:6. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
Rom.6:7. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat.
Rom.6:8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El,
I.Cor.1:22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
I.Cor.1:23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
I.Cor.1:24. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
I.Cor.1:25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
Gal.2:20. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Gal.6:14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Aşadar, dacă vrei să dobândeşti nebunia lui Hristos, dacă te hotărăşti să te răstigneşti, nu–i nimic confortabil aici, te pregăteşti de ispite, de necazuri, de suferinţe. Dar merită fiindcă în ele găseşti o bucurie pe care nici măcar n-ai visat vreodată că poate exista, căci în ele şi în totul este Hristos înviat.
Dar să nu crezi că poate cineva, care nu a trăit viaţa aceasta a lui Hristos pe pământ, că dincolo, unde dispare fericirea pământească, să mai găsească fericirea pământească. Acolo nu-i va rămâne decât să fie, ca şi aici de altfel, fără viaţa adevărată a lui Hristos, adică în singurătatea înfricoşată a celor ce-L refuză pe Hristosul adevărat ca să zacă în nefericirea unui hristos inventat, deci mincinos şi mort.
Apoc.3:17. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!
Apoc.3:18. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Apoc.3:19. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Apoc.3:21. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
Apoc.3:22. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.